BINE AȚI VENIT!                                                                       (Săptămâna 1)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, bine ați venit în anul școlar 2024-2025! Este un nou an școlar, un nou dar de la Dumnezeu, o nouă oportunitate de a crește și de a ne pregăti temeinic pentru viitor. În liceul nostru La Salle vrem să vă fim însoțitori pe calea cunoașterii. Vrem, de asemenea, să facem tot posibilul pentru ca visele voastre să devină realitate. În acest sens, vă invităm ca bucuria revederii din această primă zi de școală să inunde clasele, holurile și laboratoarele pe parcursul întregului an școlar. Vă invităm să începem această aventură școlară împreună ca o familie în care să creștem din zi în zi în încredere, fraternitate și întrajutorare reciprocă. Vă invităm să vă bucurați anul acesta de calitățile și darurile voastre personale, de fiecare coleg/colegă și de tot ceea ce vă înconjoară. Totul este un dar inestimabil care trebuie primit cu bucurie și îngrijit cu creativitate. Așadar, curaj în noul drum și mult succes în noul an școlar!  MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, ori de câte ori pornim la drum, trebuie să știm care este destinația sau unde vrem să ajungem. Pentru asta ne ajută să știm care este traseul cel mai eficient și care sunt mijloacele cele mai utile pentru a ne atinge țelul. În cazul școlii e la fel. Am început un nou an școlar și, pentru a ne folosi mai bine energiile și eforturile noastre, e bine să ne întrebăm: În ce domenii am vrea să progresăm anul acesta? Ce aspecte din viața noastră ne propunem să îmbunătățim anul acesta? Ce valori am vrea să asimilăm și să dezvoltăm mai mult? Cadrele didactice și personalul auxiliar precum și infrastructura materială a liceului sunt la dispoziția voastră pentru a vă ajuta, dar protagoniștii sunteți voi, dragi elevi. Deci, să ne întrebăm: Unde vreau să ajung și cum vreau să mă văd la sfârșitul

acestui an școlar? Ce sunt dispus să fac pentru a-mi atinge scopurile?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, așa cum am amintit în prima zi de școală, motoul din acest an se intitulează: Timp pentru a îngriji. Timp pentru a crea. Prin acest moto suntem invitați cu toții să reflectăm și să punem în practică valoarea ecologiei integrale. Ecologia integrală se referă la ecologia de mediu, dar și la o ecologie economică, socială, culturală și umană. Acest moto este inspirat din enciclica Papei Francisc ”Laudato si” care subliniază importanța de a ne îngriji de ”casa noastră comună”. Este necesar să reflectăm asupra darurilor, dar și asupra responsabilităților pe care le avem prin apartenența noastră la această casă comună. De aceea ne putem întreba: Care este relația mea cu ceilalți oameni din familie, școală, societate? Care este relația mea cu natura, cu animalele, plantele și tot ceea ce mă înconjoară? Care este relația mea Dumnezeu care este izvorul și susținătorul a toate?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, ecologia este știința care studiază relațiile pe care ființele vii le stabilesc între ele și cu mediul în care trăiesc. Așa cum este important să avem grijă de ceea ce ne înconjoară, la fel de important este să avem grijă de noi înșine și de cei din jurul nostru. Este important, de asemenea, să ne simțim îngrijiți de ceilalți și de Dumnezeu. Ce se întâmplă atunci când ne pasă? Când ne îngrijim și suntem buni cu noi înșine, asta influențează tot ceea ce ne înconjoară, creează relații sănătoase, o casă primitoare, un mediu purificat și curat, o inimă deschisă spre spiritualitate... Toate acestea sunt fundamentale pentru a trăi în armonie cu noi înșine, cu ceilalți și cu mediul din jurul nostru. Sunt eu în armonie cu mine însumi, cu ceilalți, cu natura,... cu Dumnezeu?

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-35

În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: "Cine spun oamenii că sunt eu?" Iar ei i-au spus: "«Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», iar alţii, «Unul dintre profeţi»". Atunci, el i-a întrebat: "Dar voi cine spuneţi că sunt eu?" Răspunzând, Petru i-a spus: "Tu eşti Cristosul!" Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: "Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!" Chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva".  Cuvântul Domnului

ECOLOGIA INTEGRALĂ: VALOAREA ÎNGRIJIRII                           (Săptămâna 2)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, motoul din acest an este inspirat din enciclica "Laudato si" a Papei Francisc care ne amintește de importanța și chiar urgența "grijii pentru casa comună". Pământul este casa noastră comună, pentru întreținerea căruia suntem responsabili cu toții în toate aspectele: mediu, economie, relații sociale, universul nostru interior, etc. Posterul cu motoul din acest an își propune să se joace cu ideea de fragilitate care este simbolizată prin baloanele de săpun. Ele reprezintă tot ceea ce este creat și are nevoie de îngrijire pentru a dura în timp. Întreaga natură, flora și fauna, noi toți avem nevoie de îngrijire și protecție. Baloanele de săpun au mărimi și culori diferite și sunt efemere, pentru că sunt fragile, dar le putem prelungi viața dacă avem grijă ca ele, ca să nu se spargă. Ele reprezintă toată creația, ne reprezintă și pe noi: suntem diferiți, suntem și fragili pe acest pământ. Inclusiv trecători. Ne putem întreba: Apreciem noi diversitatea creației? Recunoaștem noi diferitele fragilități ale lumii noastre? Dar în viața noastră?

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, unele baloane de săpun din poster conțin reflexii sau umbre în care putem aprecia sau intui ceea ce trebuie să îngrijim (natură, oameni, sănătate...), iar altele sunt goale. Aceste baloane goale vor să încurajeze dialogul despre ceea ce vrea fiecare dintre noi să îngrijim. Aici la școală multe persoane sunt la dispoziția noastră și au grijă de noi. Aici învățăm să recunoaștem nevoile celorlalți și să știm să ne pese de ei. Învățăm să avem grijă unii de alții și împreună de darul creației, recunoscând în ea Iubirea lui Dumnezeu. Învățăm să iubim și, iubind, să creăm o lume mai bună pentru toți. De aceea, vă invităm să vă implicați în toate acțiunile care se vor desfășura în liceu și să colaborați la îngrijirea mediului nostru natural și social. Ne putem întreba: De ce ne pasă aici la școală, acasă...? De cine trebuie să ne pese?

 MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, baloanele de săpun din poster ne reprezintă și pe noi, oamenii. Pe parcursul vieții noastre, descoperim că suntem la fel de fragili ca baloanele de săpun. Sănătatea noastră fizică și mentală, precum și gestionarea emoțiilor noastre sunt importante și trebuie să învățăm să avem grijă de ele. De multe ori nu putem (sau nu știm cum) să ne controlăm emoțiile negative precum: anxietatea, tristețea, furia, vinovăția, frica, dezgustul, suferința... Chiar și emoțiile pozitive precum: bucuria, empatia, iubirea, bunătatea, mulțumirea sau compasiunea. Toate acestea ne fac fragili, ne fac să considerăm necesară și importantă grija de noi înșine și grija față de cei din jurul nostru. Problemele de sănătate ne pot afecta capacitatea de a menține relații personale sau familiale, de a funcționa în medii sociale, de a ne desfășura activitatea școlară sau profesională obișnuită, etc. Ne putem întreba: Cum avem noi grijă de sănătatea noastră fizică și mentală? Cum avem noi grijă de sănătatea celor din familiile noastre, a prietenilor noștri....?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în centrul posterului se află oamenii, pentru că omul este încoronarea creației. Suntem diferiți și fragili, dar înzestrați cu demnitatea și responsabilitatea unor administratori cărora le pasă. Trebuie să ne pese nu numai de noi înșine, ci și de ceilalți. Suntem chemați să iubim natura și s-o ocrotim, ca să lăsăm generațiilor viitoare o planetă sănătoasă și prietenoasă cu viața. Dar este important să avem grijă să cultivăm și relația noastră de prietenie cu cel care ne-a dat viața și ne susține pe drumul vieții. Cine cultivă spiritualitatea iubește iar cine iubește nu poate să distrugă relația cu natura, nici cu semenii, cu atât mai puțin cu sine însuși. Ne putem întreba: Cum avem noi grijă de noi înșine, de relația noastră cu semenii noștri, cu Dumnezeu? Iubim noi natura? O ocrotim? Să nu uităm: iubind, creăm ceva nou, mai valoros!

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37

În acel timp, plecând de acolo, Isus străbătea Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia". Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe. Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!" Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: "Oricine primeşte un astfel de copil în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis". Cuvântul Domnului

1 LASALLE: PELERINAJUL NOSTRU SPRE PACE                             (Săptămâna 3)

LUNI

Inaugurarea Zilelor Internaționale Lasalliene pentru Pace: Reflecție comună în sala de sport a liceului.

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, pacea, de cele mai multe ori, este greu de atins, dar foarte ușor de pierdut. Ea este un dar, însă și un rod al eforturilor noastre umane. Nu este suficient doar să ne rugăm pentru pace, ci e nevoie să facem și ceva concret. Și asta începând de la noi. Iar pentru a putea visa și a colabora la pacea universală, trebuie mai întâi să creăm un climat armonios în familia, clasa și școala noastră. Săptămâna aceasta vom reflecta asupra unei oaze de pace create prin proiectul Fratelli la marginea unei țări ruinate, Siria, pentru copiii sirieni și irakieni refugiați în Liban. Au trecut 13 ani de la izbucnirea războiului și de atunci au fost uciși peste 500.000 de oameni, inclusiv copii și femei, iar șapte milioane de persoane au fost strămutate. Ne putem imagina drama acestor persoane. Noi, din fericire, ne bucurăm de pace. E timpul să ne pese mai mult atât de pacea noastră, cât și de cea universală, pentru că pacea e mereu fragilă. Ne putem întreba: Ne afectează situația dramatică a celor care au pierdut pacea și suferă?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, războaiele sunt mereu o tragedie pentru umanitate. Niciunul dintre cei implicați nu poate continua să fie același după ce trăiește această experiență. Acesta este motivul pentru care Frații Școlilor Creștine și Frații Maristi s-au unit în Liban pentru a însoți copiii sirieni, irakieni și libanezi care au dificultăți în a studia din cauza conflictelor armate din țările lor. Astfel s-a născut proiectul Fratelli  care este un proiect socio-educațional pentru copiii și tinerii refugiați de naționalitate siriană și irakiană din Liban. Situat atât în orașul Beirut, cât și la periferia orașului Saida, proiectul Fratelli oferă educație celor care altfel nu ar avea acces la educație formală, îi ajută pe cei care frecventează școlile guvernamentale pentru refugiați și pregătește tinerii pentru admiterea în școlile publice. Ne putem întreba: Oare ce i-a determinat pe acești Frați și Voluntari fără frontiere să se angajeze în proiectul Fratelli în favoarea copiilor refugiați?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, cele două centre ale proiectului Fratelli au grijă de mai mult de 600 de copii și tineri pe zi (aproximativ 50% sunt fete), cu vârste cuprinse între 3 și 15 ani, din 2016. De atunci mulți Frați și Voluntari fără frontiere au renunțat la patria și comoditatea lor și au dedicat timp, energie, resurse materiale și, mai ales, multă iubire pentru a repara inimile copiilor distruse de ura și violențele războiului. Astfel, visul Proiectul Fratelli a devenit oază de pace, un balsam mângâietor și un semn de speranță într-un viitor mai luminos pentru sute și mii de copii și tineri refugiați din Orientul mijlociu. Ne putem întreba: Ne-am gândit vreodată să fim voluntari într-o mișcare asociativă de binefacere? Ce-ar fi dacă am da mai multă viață Tinerilor Voluntari Lasallieni din liceul nostru?

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,38-43.45.47-48

În acel timp, Ioan i-a zis lui Isus: "Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează". Dar Isus i-a spus: "Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata! Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare. Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge. Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă. Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge". Cuvântul Domnului

1 LASALLE: PELERINAJUL NOSTRU SPRE PACE: ȘCOALA BAMBOO             (Săptămâna 4)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, continuăm Pelerinajul nostru spre Pace și săptămâna aceasta vă prezentăm un alt proiect educativ lasallian care răspunde la nevoia de pace: școala Bamboo din Thailanda. Școala Bamboo este un orfelinat-școală din satul îndepărtat Bong-Ti, la granița dintre Myanmar și Thailanda. Cei peste 500 de elevii din această școală sunt apatrizi, adică apartenența lor statală nu este recunoscută, și provin din familii care au fost strămutate din țara lor natală, fără acte de identitate, fără cetățenie, care nu sunt dorite de guvernul din Myanmar, nu sunt ajutate nici de guvernul thailandez. Ne putem întreba: Apreciem noi la adevărata valoare apartenența noastră la un stat, în cazul nostru la statul român? Ne imaginăm suferința celor care sunt abandonați, marginalizați și fără drepturi?

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, toți elevii din școala lasalliană Bamboo din Bong-ti, Thalanda, sunt din Myanmar. Ei trec granița în fiecare zi de școală dimineața și se întorc seara la căsuțele lor din Myanmar. Unii părinți apatrizi, pentru a-și întreține familiile, trec și ei granița pentru a lucra în diferitele fabrici de cauciuc din nordul Thailandei. Din cauza sărăciei generalizate, în care se zbat aceste familii, nu se pot percepe taxe de școlarizare. Totuși trebuie găsite fonduri pentru buna funcționare a școlii: procurarea hranei pentru copiii orfani, asigurarea întreținerii orfelinatului și a școlii, acoperirea financiară a salariilor învățătorilor și a profesorilor, etc. Toate aceste cheltuieli trebuie finanțate din afara țării prin sponsorizări și donații. Ne putem întreba: Apreciem noi importanța unui astfel de proiect social și educativ într-un context social conflictual ca cel din Myanmar? Cum putem noi ajuta de departe cu puținul pe care îl avem? Știm noi că un euro aici valorează mult mai mult când este donat în favoarea săracilor?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, școala lasalliană Bamboo din Thailanda, construită în 2000, inițial din bambus, s-a dezvoltat enorm de mult de-a lungul anilor. A început cu un dormitor, o bucătărie, o sală de clasă și o mică bibliotecă. Acum școala, construită solid, găzduiește mai multe clase, inclusiv un centru medical cu clinici mobile și un serviciu de ambulanță pentru spitalul Sai Yok. Majoritatea elevilor de la Școala Bamboo sunt orfani. Fără acest proiect, acești copii ar fi fără adăpost, fără sprijin afectiv și fără acces la educație. Astăzi centrul este condus în întregime de voluntari lasallieni. Ne putem întreba: Am participat ca voluntari în vreun proiect social? Ne-am imagina că și noi am putea fi voluntari lasallieni în proiecte social-educative locale sau chiar internaționale?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, cei peste 500 de copii din școala lasalliană Bamboo din Thailanda sunt ajutați direct și indirect de către voluntari locali sau internaționali. Voluntarii direcți sunt Frații, învățătorii și profesorii care sunt din regiune dar mai ales din Philipine. Voluntarii indirecți sunt sponsorii și donatorii care, de aproape sau de departe, fac posibil derularea proiectului educativ în favoarea acestor copii fără patrie. Nu oricine poate fi voluntar direct. Nu oricine se naște cu vocația sau chemarea de a abandona țara și comoditățile personale pentru a pleca într-un loc străin pentru a face voluntariat ajutându-i pe cei săraci și colaborând astfel la crearea unei lumi mai fraterne și mai bune. Dar ce am putea face noi toți? Oare nu am putea deveni și noi voluntari indirecți ajutându-i pe voluntarii direct implicați în proiectele de întrajutorare, prin aprecieri, încurajări, rugăciuni, donații, etc?

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,2-12 (XXVII)

În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. Isus, răspunzând, le-a zis: "Ce v-a poruncit Moise?" I-au spus: "Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase". Isus le-a spus: "Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!" Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. El le-a spus: "Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter". Cuvântul Domnului

1 LASALLE: PELERINAJUL NOSTRU SPRE PACE: PROIECTUL MAICAO            (Săptămâna 5)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, un alt răspuns lasallian la suferința umană cauzată de conflicte și instabilitate politică este proiectul Fratelli din Maicao, Columbia. Acest proiect a fost creat în 2020 ca o inițiativă comună a Fraților Școlilor Creștine și a Fraților Mariști din America latină cu scopul de a da un răspuns social și educativ copiilor migranților, mai ales din țara vecină, Venezuela, care sunt nevoiți să-și părăsească țara din cauza dictaturii guvernamentale, a persecuțiilor politice și a sărăciei crescânde. Ne putem întreba: Ce sentimente se trezesc în noi când auzim sau chiar întâlnim persoane refugiate, marginalizate sau sărace? Empatizăm cu ele sau dorim să le ocolim? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, proiectul lasallian din Maicao dorește să vină în sprijinul migranților din Venezuela. Venezuela se confruntă cu o criză economică, socială și politică profundă, care îi afectează grav pe cetățenii acestei țări. Serviciile publice se confruntă cu deficite semnificative, iar accesul la alimente este din ce în ce mai dificil pentru venezueleni. 7,7 milioane de venezueleni au părăsit țara din 2015 iar Uniunea Europeană a sprijinit întotdeauna, alături de partenerii săi venezueleni și internaționali, o soluție pașnică, democratică, incluzivă și ghidată de Venezuela, care să pună capăt crizei. Ne putem întreba: ce vă sugerează cuvântul: dictatură? Vă imaginați suferințele și lipsurile pe care le îndură persoanele persecutate și marginalizate? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, proiectul Fratelli din Maicao, Columbia, este rezultatul colaborării a două congregații: Frații Maristi și Frații de La Salle. Ei au văzut necesitatea de a „păși împreună în proiecte specifice” care să răspundă apelului Papei Francisc de a recupera esența sinodală a Bisericii și de a se mobiliza în favoarea periferiilor existențiale, în cazul de față, în favoarea migranților săraci din Venezuela. Astfel acești frați și voluntarii implicați în derularea proiectului au vrut să devină la propriu Frați ai migranților. Ne putem întreba: Ce ne spune cuvântul fraternitate? Ne este ușor să trăim fraternitatea cu cei străini, marginalizați, săraci...? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, potrivit evaluărilor din punct de vedere umanitar realizate local, 20,1 milioane de persoane din Venezuela au nevoie de asistență umanitară, în special în domenii esențiale precum alimentația, sănătatea, nutriția, educația și protecția. 82% dintre venezueleni se confruntă cu insecuritatea alimentară și aproape 70% trăiesc în sărăcie multidimensională. Proiectul socio-educativ lasallian din Maicao pare o picătură din ocean pe lângă nevoile uriașe. Totuși ceea ce părea un vis pentru frați și voluntari, trăind împreună și lucrând în slujba acestor copii migranți, a devenit o realitate încetul cu încetul”. Ba mai mult, acest proiect nu numai că a fost o inspirație divină, ci este sursă de inspirație pentru voluntari de toate vârstele să se unească și să lucreze împreună pentru a sprijini tragediile umane din orice colț al lumii. Ne putem întreba: Ce inspiră în noi oamenii care se dedică trup și suflet proiectelor de solidaritate? 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-30 (XXVIII)

În timp ce Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: "Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" Isus i-a zis: "De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»" Atunci el i-a zis: "Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea". Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: "Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!" Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii. Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: "Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!" Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: "Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu". Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: "Atunci, cine se poate mântui?" Privindu-i, Isus le-a spus: "Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile". Petru a început să-i spună: "Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!" Isus i-a zis: "Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori, sau mamă sau tată sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică". Cuvântul Domnului

1 LASALLE: PELERINAJUL NOSTRU SPRE PACE: ȘCOALA DIN RUMBEK      (Săptămâna 6)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, săptămâna aceasta vă vom prezenta școala La Salle din Rumbek care este situată în statul Lakes din Sudanul de Sud. Aceasta este cea mai tânără națiune din lume, care a devenit independentă în 2011, după un război lung și sângeros cu Sudanul de Nord. Ca urmare a războiului civil, care a început în 2013 și încă continuă, multe infrastructuri educaționale deja inadecvate au fost distruse. Altele au fost închise sau deturnate și transformate în alte scopuri. Nivelul de educație este extrem de scăzut din cauza lipsei de școli, de profesori calificați și de echipamente școlare. Mai puțin de o treime din populație este alfabetizată (27 %) și doar 16 % dintre femei știu să scrie și să citească. 50 % dintre sudanezi trăiesc sub pragul sărăciei. Ne putem întreba: Vedem o legătură între nivelul de școlarizare și gradul de dezvoltare?  MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în martie 2016, episcopii din Sudanul de Sud, conștienți de impactul pozitiv al școlii asupra păcii și dezvoltării, au cerut Fraților Școlilor Creștine să deschidă o școală în dieceza lor, ceea ce s-a întâmplat doi ani mai târziu, în 2018. Frații, împreună cu voluntarii lasallieni, au construit și deschis o școală secundară în afara orașului Rumbek. S-a început cu o clasă de 23 de elevi adunați de prin cătunele cu căsuțe sărăcăcioase acoperite cu paie și împrăștiate prin pădurile subtropicale sahariene din regiune. În martie 2019, pentru noua promoție, pentru că spațiul a fost limitat, din cei 186 de candidați înscriși pentru testul scris și interviul oral, doar 45 au fost admiși. An de an școala s-a mărit, iar astăzi peste 250 de copii se bucură de o oază de pace și se pregătesc intens pentru un viitor mai prosper și liniștit. Ne putem întreba: Apreciem cum se cuvine educația și școala?

 MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, buletinul școlar  al Sudanului de Sud pentru 2018 a arătat o mulțime de eșecuri. Cu doar o treime din populația țării alfabetizată și mai puțin de 5% din tinerii eligibili care frecventează liceul, țara s-a clasat ca fiind cea mai defavorizată din lume din punct de vedere educațional. Pentru a veni în întâmpinarea acestor provocări și pentru a pregăti viitoarea generație de lideri, familia lasalliană a continuat eforturile lor de întrajutorare. Astfel,  ca răspuns la tulburările civile, la criza refugiaților, la colapsul economic și la nevoia stringentă de oportunități educaționale mai bune, comunitatea lasalliană a deschis un liceu pentru cei săraci din Sudanul de Sud. O mică contribuție la construirea acestei școli am avut și noi prin acțiunile caritabile pe care le-am organizat în liceul nostru. Ne putem întreba: Suntem noi conștienți că gesturile noastre de caritate făcute împreună sunt adevărate minuni pentru cei nevoiași?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în fiecare zi, cei 300 de elevi lasallieni din Sudanul de Sud se bucură să se numere printre cei mai puțin de 5% din tinerii eligibili care frecventează un liceu în această țară, care este recunoscută drept cea mai dezavantajată țară din lume din punct de vedere educațional. Campusul La Salle-Rumbek a fost acum îmbogățit cu o reședință pentru profesori și un al doilea cămin pentru elevi. Terenul din jurul școlii a fost destinat cultivării cerealelor și pomilor fructiferi pentru a aproviziona cantina și pentru a asigura securitatea alimentară a elevilor. Cu toate acestea, acest proiect rămâne dependent de donațiile din străinătate. Ne putem întreba: Știți că deja suntem un model caritabil de bună practică prin ideea de a obține fonduri caritabile pentru cei săraci producând și achiziționând un sandvici sau gogoși?

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,42-45 (XXIX)

În acel timp, chemându-i la sine pe cei doisprezece, Isus le-a spus: "Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi". Cuvântul Domnului

RUGĂCIUNEA CA MIJLOC DE ÎNGRIJIRE                                                                    (Săptămâna 7)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în ultimele patru săptămâni am luat contact cu diferite proiecte educative lasalliene care sunt un răspuns la provocările lumii marcate de sărăcie și conflicte. În această săptămână vom reflecta asupra rugăciunii ca formă de îngrijire a armoniei și de căutare a păcii universale. Rugăciunea este acțiunea de a ne întoarce către Dumnezeu și de a-i împărtăși sentimentele, gândurile și nevoile noastre. În aceste timpuri în care numeroase persoane din țări, precum: Ucraina, Palestina, Liban, Israel, Sudanul de Sud, Burkina Faso, ... suferă din cauza războiului și a sărăciei extreme, nevoile sunt multe iar sentimentele de compasiune copleșesc sau ar trebui să ne copleșească pe toți. Faptul de a ne gândi la aceste persoane suferinde și a dori pentru ele zile mai bune este un semn că ne pasă de ele. Aceasta este o formă de rugăciune și în rugăciune se află rădăcina adevăratei păci. Ne putem întreba: Obișnuim noi să ne gândim la cei care suferă dorindu-le binele? Obișnuim să încredințăm lui Dumnezeu dificultățile noastre? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, rugăciunea este un mijloc universal prin care putem îngriji relațiile cu noi înșine, cu ceilalți și cu întreaga natură. Din experiență știm că rugăciunea făcută cu sinceritate și din inimă produce roade miraculoase pentru că ea mereu purifică și unește: ne unește cu Dumnezeu, ne unește unii cu alții în casa noastră comună, pământul. Rugăciunea, indiferent de forma pe care o îmbracă ea, ne amintește că aparținem unii la alții și împreună la întreg universul. Rugăciunea ne aduce pe toți acasă și ne face să ne simțim una cu Dumnezeu. Ne putem întreba: Obișnuim să ne rugăm? Suntem noi convinși de eficiența rugăciunii? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, o formă frumoasă de rugăciune, care este foarte eficientă și ne poate fi de ajutor, este sfântul Rozariu. Prin această rugăciune medităm la diferitele evenimente din viața lui Isus, împreună cu Maica Domnului, care a cunoscut dificultățile vieții, ne înțelege și este capabilă să mijlocească pentru noi. Pe cât de simplă este această rugăciune, pe atât de puternică și eficientă este ea atât în viața noastră cât și în viața celor pentru care ne rugăm. Ne putem întreba: Suntem noi convinși de eficiența sfântului Rozariu? Obișnuim să ne rugăm sfântul Rozariu în biserică, în familie, în capela liceului...? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în luna octombrie avem oportunitatea de a ne ruga în liceul nostru o decadă din sf. Rozariu. Fr. Jesus ne așteaptă zilnic, la ora 14, în capela liceului pentru a ne ruga preț de 4-5 minute pentru nevoile noastre personale, dar și pentru pace în întreaga lume, în familiile și inimile noastre. Luna aceasta, care este dedicată și misiunilor, putem să ne rugăm și pentru misiuni și misionari. Misiunile sunt locuri de experiență a iubirii iar misionarii sunt oameni de bine. Și noi putem fi misionari și misiune în același timp pentru că toți ne dorim bine și vrem să ne îmbunătățim continuu. Prin rugăciunea și caritatea noastră însă putem îmbunătăți și ajuta de asemenea persoanele sărace din orice colț al lumii. Ne putem întreba: Am participat vreodată la rugăciunea sfântul Rozariu în capela liceului? Ne amintim de cei săraci și marginalizați în rugăciunile noastre?

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52 (XXX)

În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: "Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!" Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: "Fiul lui David, îndură-te de mine!" Oprindu-se, Isus a spus: "Chemaţi-l!" Şi l-au chemat pe orb spunându-i: "Curaj, ridică-te, te cheamă!" Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. Isus, întrebându-l, i-a zis: "Ce vrei să fac pentru tine?" Orbul i-a spus: "Rabbuni, să-mi recapăt vederea". Atunci Isus i-a zis: "Mergi, credinţa ta te-a mântuit!" Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale. Cuvântul Domnului

Noiembrie – Importanța inimii                                                                        (Săptămâna 8)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, lună trecută, Papa Francisc a publicat o nouă Scrisoare enciclică despre iubirea umană și divină a lui Isus Cristos. Aceasta începe cu cuvintele sfântului Paul: „El ne-a iubit”, spune apostolul referindu-ne la Cristos (Rom 8,37), pentru a ne face să descoperim că din această iubire nimic „nu ne poate despărți vreodată” (Rom 8,39). Paul a afirmat acest lucru cu certitudine, pentru că Cristos însuși i-a asigurat pe ucenicii săi: „V-am iubit” (In 15,9.12). Ne-a mai spus: „V-am numit prieteni” (In 15,15). Inima lui deschisă ne precede și ne așteaptă necondiționat, fără a cere vreo cerință prealabilă de a ne putea iubi și de a ne oferi prietenia sa: El ne-a iubit primul (cf. 1In 4,10). Mulțumită lui Isus „am cunoscut și am crezut în dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi” (1In 4,16). Să ne întrebăm: Suntem noi conștienți de iubirea lui Dumnezeu? Îi mulțumim lui Isus pentru iubirea sa față de noi?

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Simbolul inimii, scrie Papa Francisc, este adesea folosit pentru a exprima dragostea lui Isus. La ce ne referim când spunem „inima”? Inima este locul sincerității unde nu se poate nici înșela, nici ascunde. În general, se referă la adevăratele intenții ale unei persoane, la ceea ce ea gândește, crede și își dorește cu adevărat, „secretele” pe care nu le spun nimănui și, în cele din urmă, adevărul lor gol. Este vorba despre ceea ce este autentic, real, cu adevărat „propriu”, care nu este nici aparență, nici minciună. Vă propun să reflectați și să vă întrebați: Este inima mea sinceră? Ce se află ascuns în inima mea: adevărul sau minciuna, iubirea sau ura, bunătatea sau răutatea?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, Sfântul Ioan scrie că „Inima este mai vicleană decât orice, și perversă, cine o poate pătrunde?” (In 17,9). Înțelegem astfel de ce Cartea Proverbele ne provoacă: „Mai mult decât orice altceva, păzește-ți inima, din ea izvorăște viața. Ține departe de tine gura perversă” (4,23-24). Aspectul, disimularea și înșelăciunea dăunează și pervertesc inima. Multe sunt încercările noastre de a arăta sau de a exprima ceea ce nu suntem. Totuși, totul se joacă în inimă. Suntem acolo noi înșine, orice arătăm în exterior și orice ascundem. Este baza oricărui proiect solid de viață, pentru că nimic valoros nu se construiește fără inimă. Înfățișarea și minciunile oferă doar gol. Suntem noi atenți la vorbele, faptele, gesturile sau persoanele care pătrund în inima noastră? Le lăsăm să ne corupă inima?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Papa Francisc scrie în enciclica sa: „În loc să cauți satisfacții superficiale și să joci un rol în fața celorlalți, este mai bine să lași să apară întrebările decisive: Cine sunt eu cu adevărat? Ce caut? Ce sens vreau să dau vieții mele, alegerilor sau acțiunilor mele? De ce și cu ce scop sunt eu în această lume? Cum vreau să dau valoare existenței mele când se termină? Ce sens vreau să dau la tot ceea ce experimentez? Cine vreau să fiu în fața celorlalți? Cine sunt eu înaintea lui Dumnezeu? Aceste întrebări mă aduc înapoi la inima mea.

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 12,38-44

În acel timp, Isus, în învăţătura lui, mai spunea mulţimilor: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe, să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe! Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.  Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani. Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”. Cuvântul Domnului

Noiembrie – Importanța inimii (II)                                                                  (Săptămâna 9)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, este necesar să vorbim din nou despre inimă, să indicăm locul în care fiecare persoană, indiferent de categoria și condiția sa, își face sinteza; unde ființa concretă găsește sursa și rădăcina tuturor celorlalte forțe, convingeri, pasiuni și alegeri ale sale. Trăim într-o societate dominată de ritmurile și zgomotele tehnologiei, în care oamenii nu au mare răbdare să ducă la îndeplinire procesele pe care interioritatea le cere. În societatea de astăzi, ființele umane „riscă să-și piardă centrul, centrul lor”.  „Omul contemporan este adesea tulburat, divizat, aproape lipsit de un principiu interior care creează unitatea și armonia ființei sale și a acțiunii sale. Din păcate, modelele de comportament destul de răspândite îi amplifică dimensiunea rațională și tehnologică sau, dimpotrivă, dimensiunea instinctivă. Suntem și noi preocupați de tehnologie și de ritmul vieții sau ne găsim timp și pentru a ne asculta inima? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Devalorizarea centrului intim al omului – al inimii – vine de foarte departe, din gândirea filozofică antică. Sensul său este vag și nu i s-a acordat un loc anume în viața umană. Poate din cauza dificultății de a se cunoaște pe sine: s-ar părea că realitatea cea mai intimă este și cea mai îndepărtată de conștientizare. Adesea, întâlnirea cu alții nu este o modalitate de a ne regăsi pe noi înșine, deoarece mentalitatea noastră este dominată de un individualism nesănătos. Mulți nu au găsit, de fapt, un loc pentru inima însăși, distinct de forțele și pasiunile umane. Întâlnirea cu cei de lângă noi, colegi și profesori, ne ajută să ne regăsim pe noi înșine? Suntem egoiști, închiși în noi înșine sau deschiși să-i primim pe ceilalți în inima noastră? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, dacă inima este devalorizată, atunci vorbirea din inimă, acționarea din inimă, maturizarea și îngrijirea inimii sunt și ele devalorizate. Când nu se ține cont de specificul inimii, se pierd răspunsurile pe care singură inteligența nu le poate da, se pierde întâlnirea cu ceilalți, se pierde poezia. Și ratam istoria și poveștile noastre, pentru că adevărata aventură personală este cea care se construiește din inimă. La sfârșitul vieții, asta e tot ce va conta. Trebuie să afirmăm că avem o inimă, că inima noastră coexistă cu celelalte inimi care o ajută să fie un „tu”. Să ne întrebăm: Ne îngrijim de inima noastră? Ce păstrăm în ea: răutatea sau bunătatea, iubirea sau ura, egoismul sau altruismul? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

În romanul lui Dostoievski, Demonii, apare un personaj interesant: Stavroghin. Romano Guardini îl descrie ca fiind însăși întruchiparea răului, întrucât principala sa caracteristică este că este lipsit de inimă: „Stavroghin nu are inimă, așa că mintea lui este oarecum rece și fără milă, iar corpul său este otrăvit de inerție și senzualitate bestială. Prin urmare, nu poate ajunge la alți oameni și niciunul dintre ei nu poate ajunge cu adevărat la el, deoarece inima este cea care creează posibilitățile de întâlnire. Prin inimă sunt alături de celălalt și celălalt este aproape de mine. Numai inima poate primi și acorda azil. Intimitatea este actul, sfera inimii. Stavroghin este însă o persoană îndepărtată, [...] este foarte departe, chiar și de el însuși, pentru că cea mai intimă parte a omului se află în inimă și nu în minte. Interioritatea care rezidă în minte nu este unică omului. Dar când inima nu este vie, omul nu este în sine, ci în afara lui”. Noi unde ne aflăm: în interiorul sau în afara noastră? Inima noastră este vie sau este moartă din cauza răutății? 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 13,24-32

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. Atunci îl vor vedea pe «Fiul Omului venind pe nori» cu putere mare şi glorie. Atunci va trimite îngerii şi va aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape. La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă. Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea! Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl". Cuvântul Domnului

Noiembrie: Ziua mondială a săracilor                                                      (Săptămâna 10)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, ieri am sărbătorit a opta Zi mondială a săracilor. „Rugăciunea celui sărac se înalță până la Dumnezeu” (cf. Sir 21,5) este titlul mesajului Papei Francisc cu această ocazie. Mesajul este inspirat din Cartea lui Ben Sirah. Una dintre temele căreia acest autor sacru îi dedică spațiu mai mare este rugăciunea. El face asta cu multă ardoare, pentru că dă glas propriei experiențe personale. De fapt, nicio scriere despre rugăciune n-ar putea să fie eficace și rodnică dacă n-ar porni de la cel care în fiecare zi stă în prezența lui Dumnezeu și ascultă cuvântul său. Ben Sirah declară că a căutat înțelepciunea încă din tinerețe: „Când încă eram tânăr, înainte să rătăcesc, am căutat în mod deschis înțelepciunea în rugăciunea mea” (Sir 51,13). Noi căutăm încă de acum înțelepciunea? Conștientizăm importanța rugăciunii?

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Ben Sirah descoperă una dintre realitățile fundamentale ale revelației, adică faptul că săracii au un loc privilegiat în inima lui Dumnezeu, până acolo încât, în fața suferinței lor, Dumnezeu este „nerăbdător” până când nu le-a dat lor dreptate: „Rugăciunea celui umil străbate norii și, până când nu se apropie, nu se lasă mângâiat. Nu se va îndepărta până când Cel Preaînalt nu-l va vizita, va da dreptate celor drepți și va face judecată. Căci Domnul nu va întârzia și nu va fi îndelung-răbdător față de ei” (Sir 35,21-22). Toți suntem cerșetori, pentru că fără Dumnezeu am fi nimic. Nu am avea nici măcar viața dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dăruit-o. Și, totuși, de câte ori trăim ca și cum noi am fi stăpânii vieții sau ca și cum ar trebui s-o cucerim! Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru viața pe care o avem? Nu cumva ne comportăm ca și cum nu avem nevoie de el, ca și cum noi suntem stăpânii vieții noastre?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, Violența provocată de războaie arată cu claritate câtă aroganță are cel care se consideră puternic în fața oamenilor, în timp ce este mizerabil în ochii lui Dumnezeu. Câți noi săraci produce această politică rea făcută cu armele, câte victime nevinovate! Și totuși, nu putem să dăm înapoi. Discipolii Domnului știu că fiecare din acești „mici” poartă imprimată fața Fiului lui Dumnezeu, și la fiecare trebuie să ajungă solidaritatea noastră și semnul carității creștine. „Fiecare creștin și fiecare comunitate sunt chemați să fie instrumente ale lui Dumnezeu pentru eliberarea și promovarea săracilor, în așa fel încât ei să se poată integra pe deplin în societate; asta presupune să fim docili și atenți să ascultăm strigătul săracului și să-l ajutăm”. S-a dat startul campaniei de solidaritate din Advent. Ne pasă de cei săraci? Încercăm să dăm o mână de ajutor pentru a alina suferințele, foamea și setea lor? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

În acest an dedicat rugăciunii, avem nevoie să ne însușim rugăciunea săracilor și să ne rugăm împreună cu ei. Este o provocare pe care trebuie s-o primim și o acțiune pastorală care are nevoie să fie alimentată. De fapt, „discriminarea cea mai rea de care suferă săracii este lipsa de atenție spirituală. Imensa majoritate a săracilor are o specială deschidere la credință; au nevoie de Dumnezeu și nu putem neglija să le oferim prietenia sa, binecuvântarea sa, Cuvântul său, celebrarea Sacramentelor și propunerea unui drum de creștere și de maturizare în credință. Opțiunea preferențială față de cei săraci trebuie să se traducă îndeosebi într-o atenție religioasă privilegiată și prioritară”. Vă îndemnăm să îi amintiți pe cei săraci în rugăciunile voastre. Să ne rugăm acum pentru ei spunând: Tatăl nostru... 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,33b-37

În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: “Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: “De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Pilat a răspuns: “Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” Isus a răspuns: “Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. Atunci Pilat i-a zis: “Aşadar, eşti rege?” Isus i-a răspuns: “Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”. Cuvântul Domnului

Noiembrie: Ziua mondială a săracilor (2)                                                 (Săptămâna 11)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

 Dragi elevi, continuăm să reflectăm asupra temei săracilor, mai ales că ne apropiem cu pași repezi de Advent. Apropierea de săraci cere o inimă umilă, care să aibă curajul de a deveni cerșetoare. O inimă gata să se recunoască săracă și nevoiașă. Săracul adevărat este cel umil, așa cum afirma Sfântul Augustin: „Săracul adevărat nu are de ce să fie orgolios, cel bogat are orgoliul de a lupta. De aceea ascultă-mă: fii un sărac adevărat, fii virtuos, fii umil” (Discursuri, 14, 4). Săracul, neavând nimic de care să se sprijine, primește forță de la Dumnezeu și în el își pune toată încrederea sa. De fapt, umilința generează încrederea că Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată și nu ne va lăsa fără răspuns. Noi cum îi privim pe cei săraci: cu superioritate sau cu umilință? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

 Săracilor care locuiesc în orașele noastre și fac parte din comunitățile noastre Papa Francisc le spune: nu pierdeți această certitudine! Dumnezeu este atent la fiecare dintre voi și este aproape de voi. Nu vă uită, nici n-ar putea să facă asta. Toți trăim experiența unei rugăciuni care pare să rămână fără răspuns. Uneori cerem să fim eliberați de o mizerie care ne face să suferim și ne umilește și Dumnezeu pare că nu ascultă invocația noastră. Însă tăcerea lui Dumnezeu nu este o distragere de la suferințele noastre; mai degrabă, păzește un cuvânt care cere să fie primit cu încredere, abandonându-ne în el și voinței sale. Noi ne abandonăm voinței lui Dumnezeu sau ne revoltăm atunci când nu ne ascultă rugăciunile? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

 Dragi elevi, Ziua Mondială a Săracilor a devenit de acum o întâlnire pentru fiecare comunitate eclezială. Este o oportunitate pastorală care nu trebuie subevaluată, pentru că provoacă pe fiecare credincios să asculte rugăciunea celor săraci, conștientizând prezența și necesitatea lor. Este o ocazie propice pentru a realiza inițiative care ajută concret pe cei săraci, precum și pentru a recunoaște și a da sprijin atâtor voluntari care se dedică prin pasiune celor mai nevoiași. Trebuie să-i mulțumim Domnului pentru persoanele care se pun la dispoziție pentru a asculta și a susține pe cei mai săraci. Săracii încă au mult de învățat, pentru că într-o cultură care a pus pe primul loc bogăția și adesea sacrifică demnitatea persoanelor pe altarul bunurilor materiale, ei vâslesc împotriva curentului evidențiind că esențialul pentru viață este cu totul altul. Noi cum ne implicăm pentru a-i ajuta pe săraci? Mergem în căutarea lor sau îi neglijăm? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

 Maica Tereza de Calcutta a fost o femeie care și-a dat viața pentru săraci. Sfânta repeta încontinuu că rugăciunea era locul de unde lua forță și credință pentru misiunea sa de slujire adusă celor din urmă. Atunci când, la 26 octombrie 1985, a vorbit la Adunarea Generală a ONU, arătând tuturor coronița Rozariului pe care o ținea mereu în mână, a spus: „Eu sunt numai o săracă soră care se roagă. Rugându-mă, Isus îmi pune în inimă iubirea sa și eu merg ca s-o dăruiesc tuturor săracilor pe care-i întâlnesc pe drumul meu. Rugați-vă și voi! Rugați-vă, și vă veți da seama de săracii pe care îi aveți lângă voi. Poate sunt la același etaj al locuinței voastre. Poate sunt și în casele voastre cei care așteaptă iubirea voastră. Rugați-vă și ochii se vor deschide și inima se va umple de iubire”. Noi ne rugăm pentru cei săraci? 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 sec.).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,25-28.34-36

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!" Cuvântul Domnului

Adventul, timp de așteptare, speranță și solidaritate                          (Săptămâna 12)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, ieri, 1 decembrie, a început Adventul, perioada de așteptare a sosirii celui mai frumos dar pe care îl primim în fiecare an de Crăciun: Nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Adventul reprezintă un timp de așteptare, de reflecție, convertire, speranță și anticipare. Avem nevoie de acest timp al Adventului pe care Dumnezeu ni-l oferă pentru a pregăti inimile noastre pentru nașterea lui Isus. De aceea ne putem întreba: Ce însemnă pentru noi Adventul? Cum ne putem pregăti pentru Nașterea lui Cristos? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, pentru a înțelege mai bine perioada Adventului, ne putem gândi la propriile zile de naștere. Ziua de naștere este în general așteptată cu entuziasm pentru că este asociată cu sentimente de bucurie, pentru că reprezintă momente fericite petrecute alături de cei dragi, pentru că e o zi dedicată nouă, o zi în care suntem în centrul atenției și suntem apreciați. În același mod, în perioada Adventului așteptăm cu entuziasm nașterea lui Isus Cristos și pregătim întâmpinarea lui știind că în ziua venirii Lui ne vom bucura împreună cu toți cei care cred în El.  Ne putem întreba: Cum mă pregătesc eu pentru venirea lui Isus? Ce cadouri voi oferi eu pruncului Isus? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, cadourile pe care Isus le îndrăgește iau forma unor gesturi de caritate, de ajutor, de înțelegere, bunătate, generozitate, reflecție, rugăciune. Timpul Adventului ne îndeamnă să privim în afara noastră, deschizându-ne inima faţă de necesităţile fraților noștri și faţă de dorința unei lumi mai bune. Este dorința de a oferi ajutor celor săraci, neajutorați și abandonați. Acest timp este pentru a întinde mâinile în semn de ajutor pentru cei care au nevoie de noi. Să reflectăm asupra acestor aspecte: Spre cine îmi voi deschide eu brațele în perioada aceasta a Adventului? Cine are nevoie de timpul meu, de atenția mea, de generozitatea mea? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, un alt îndemn pe care ni-l oferă acest timp sfânt, care este la îndemâna oricui, este să împărtășim speranța. Speranța poate fi împărtășită prin „cuvinte de încurajare, care dau susținere, care întăresc, care consolează, care stimulează, în loc de cuvinte care înjosesc, care întristează, care irită, care disprețuiesc” (enc. Fratelli tutti, 223). Uneori, pentru a da speranță este îndeajuns a fi „o persoană politicoasă, care pune deoparte propriile preocupări și urgențe pentru a acorda atenție, pentru a dărui un zâmbet, pentru a spune un cuvânt stimulator, pentru a face posibil un spațiu de ascultare a celuilalt în mijlocul unei indiferențe atât de mari”. Ne putem întreba: Împărtășesc eu speranța prin cuvinte de încurajare, care dau susținere, care întăresc, care consolează, care stimulează? Sunt interesat de persoanele din jurul meu? 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,1-6

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: "Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu". Cuvântul Domnului

Adventul, timp pentru a veni în ajutorul celor nevoiași                   (Săptămâna 13)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, săptămâna trecută am început campania de solidaritate care se va desfășura până la sfârșitul perioadei de Advent. Anul acesta ne deschidem inimile și brațele către familiile din Liban și Țara Sfântă care au de suferit în urma conflictelor existente. Aceste familii trec printr-o criză căreia nu pot face față singure. Au nevoie de sprijin pentru a le oferi alimente, adăpost și bunuri esențiale. Fiecare contribuție, mare sau mică, face o diferență reală și imediată. Ne putem întreba: Ce efect are asupra mea suferința acestor familii? Sunt dispus să contribui la ușurarea suferințelor familiilor din Liban și Țara Sfântă? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, campania de solidaritate pentru familiile din Liban și Țara Sfântă este organizată și susținută de Proiectul Fratelli care s-a născut și funcționează prin colaborarea Fraților Lasallieni și a Fraților Mariști. Proiectul Fratelli este un centru socio-educativ angajat să promoveze incluziunea celor mai vulnerabili prin programe personalizate pentru fiecare individ. Proiectul ajută copii în recuperarea timpului pierdut din cauza războiului, facilitând integrarea acestora în sistemul școlar. Ne putem întreba: Eu cum voi contribui la ajutarea acestor familii nevoiașe? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Proiectul Fratelli s-a născut în anul 2016, când Libanul a fost inundat de sosirea a 1,5 milioane de refugiați ai războiului civil din Siria și a persecuției religioase din Irak. Săptămânal soseau mii de băieți și fete după ce războiul le-a incendiat casele iar cei dragi lor au fost pierduți în conflict. Aceștia s-au găsit într-o țară a cărei limbă nu o cunoșteau, locuind în tabere de refugiați nesănătoase și supraaglomerate. Mulți nu au fost la școală de ani de zile iar unii nu fuseseră niciodată în interiorul unei săli de clasă. Cum m-aș simți eu într-o țară străină a cărei limbă nu o cunosc? Putem noi să înțelegem durerea copiilor care nu au avut posibilitatea de a frecventa cursurile unei școli? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Înainte ca Proiectul Fratelli să fie realizat, mulți copii refugiați își petreceau zilele singuri pe străzi. Uneori trebuiau să aibă grijă de frații lor mai mici în timp ce părinții se luptau pentru a găsi un loc de muncă. În loc de o copilărie luminoasă și plină de speranță, copilăria lor era gri și rece. Acele ore lungi și triste s-au transformat în săptămâni și luni de disperare. Proiectul Fratelli continuă neobosit să găsească noi soluții și proiecte pentru a asigura ospitalitate, educație și incluziune şi să construiască punți de pace acolo unde se află zidurile războiului. Ne putem întreba: Cum pot veni eu în întâmpinarea Proiectului Fratelli? Sunt dispus să ajut refugiații din Liban și Țara Sfântă? 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,10-18

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: "Atunci, ce trebuie să facem?" Răspunzând, le-a spus: "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!" Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?" El le-a spus: "Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!" Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: "Iar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!" Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: "Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge". Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună. Cuvântului Domnului

Adventul, timp de așteptare prin rugăciune, caritate și speranță                                (Săptămâna 14)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, doar o săptămână ne desparte de darul cel mai frumos pe care îl primim în fiecare an de Crăciun: Nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Pe parcursul acestei săptămâni vom continua să reflectăm asupra semnificației Adventului. Știm deja că adventul reprezintă un timp de așteptare, de reflecție și de convertire. Este un timp de reînnoire pe care Dumnezeu ni-l oferă pentru a pregăti inimile noastre pentru nașterea lui Isus. De aceea ne putem întreba: Cum am trăit eu până acum acest timp sfânt al Adventului? Am folosit acest timp pentru a reflecta și pentru a schimba ceva? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, timpul Adventului ne invită să așteptăm venirea lui Isus prin reflecție și rugăciune. Se spune că ”rugăciunea ține aprinsă candela inimii. Mai ales atunci când simțim că entuziasmul se răcește, rugăciunea îl reaprinde, pentru că ne conduce din nou la Dumnezeu.” Suntem îndemnați să nu ne oprim din a ne ruga. “Chiar și în zilele cele mai încărcate să spunem: Vino, Doamne Isuse! Să repetăm această rugăciune de-a lungul zilei, iar sufletul va rămâne vigilent.” (Papa Francisc) Ne putem întreba: Mi-am deschis eu inima pentru a reflecta și a mă ruga? Sunt pregătit să îl primesc pe Isus în inima mea? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, timpul Adventului ne îndeamnă la caritate, să privim în afara noastră, deschizându-ne inima față de necesitățile fraților noștri și faţă de dorința unei lumi mai bune. Este dorința de a oferi ajutor celor săraci, neajutorați și abandonați. Acest timp este pentru a întinde mâinile în semn de ajutor pentru cei care au nevoie de noi. Să reflectăm asupra acestor aspecte: Am ales eu să ofer ajutor celor nevoiași? Ce pot face ca să ajut mai mult? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, cuvântul advent înseamnă sosire și marchează venirea Celui ce este așteptat în fiecare an timp de secole. Nașterea lui Isus stârnește la fel ca nașterea oricărui copil sentimente de bucurie, speranță și încredere. Nașterea Mântuitorului nostru ne oferă neîncetat bucuria unui nou început, speranța unui viitor mai bun și încrederea în viața veșnică. Voi ce simțiți atunci când vă îndreptați privirea și inima spre ieslea în care s-a născut Isus? 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.  A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!" Cuvântului Domnului

La mulți ani, 2025! Un Nou An calendaristic                                                       (Săptămâna 15)

 MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, am început un nou an calendaristic. La începutul lui au curs urăturile tradiționale și urările noastre de bine. Am fost felicitați și urați și, la rândul nostru, i-am felicitat și urat pe cei mai apropiați nouă. A devenit un automatism parcă să facem asta la sfârșitul oricărui an, respectiv la început de an calendaristic. E important să visăm măreț, pentru noi și pentru ceilalți. E bine să ne dorim, nouă și celorlalți: sănătate, succes, prosperitate, belșug în toate, viață lungă, etc. Este la fel de bine și util să profităm de atmosfera pozitivă a începutului de an pentru a reflecta asupra obiectivelor pe care vrem să le atingem pe parcursul acestui nou an. De aceea, vă invit să ne întrebăm: Ce mi-am propus anul acesta la nivel personal: trebuie și vreau să îmbunătățesc ceva în viața mea, în relația mea cu ceilalți, cu mediul în care trăim, în relația mea cu Dumnezeu? Ce mi-am propus la nivel academic: trebuie cumva și vreau să cresc la învățătură, la vreo materie anume? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, atmosfera feerică a începutului de an calendaristic s-a estompat destul de repede și viața a reintrat în normal. Am văzut ieri că e bine să avem idealuri și să ne facem planuri, dar toate acestea devin iluzorii dacă nu întreprindem ceva concret în acest sens, personal și zilnic: personal, pentru că viața ne invită, ba mai mult, ne cere să fim actori, nu doar spectatori; și zilnic, pentru că ritmicitatea și disciplina sunt garanția succesului. Dorințele și visele noastre mărețe trebuie să fie urmate de acțiune. Altminteri ar fi ca și cum am dori să ajungem în pod, dar fără a ne asuma efortul de a urca o scară, treaptă după treaptă. Motoul din acest ne amintește că totul este fragil, inclusiv dorințele și idealurile noastre. De aceea, vă invit să cultivăm și să îngrijim zilnic hotărârile și propunerile bune pe care ni le-am luat pentru anul acesta. Nu ar strică să ne amintim zilnic ce ne-am propus în primele zile: ex: anul acesta vreau să fiu mai bun, mai prietenos, să citesc mai mult... sau fiecare ce și-a propus. Amintindu-ne des aceste propuneri, vom reînnoi în noi și dorința de a acționa în această direcție, făcând câte un pas în atingerea obiectivelor pe care ni le-am asumat. Să ne întrebăm, deci: Ce mi-am propus pentru anul acesta? Ce voi fi dispus să fac astăzi pentru atingerea propunerilor mele? Îngrijindu-ne de atingerea acestor obiective, vom deveni martorii unei lumi noi, pentru că viața noastră și a celor din jurul nostru se va schimba. Se vor întrevedea primii germeni ai speranței și va apare o lume nouă îmbucurătoare.

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,15-16.21-22

Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc”. În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: „Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea”. Cuvântul Domnului

2025: Jubileul Speranței                                                                                                        (Săptămâna 16)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, anul calendaristic 2025 este un an jubiliar. La fiecare 25 de ani, Biserica celebrează în mod obișnuit un An Sfânt, cunoscut şi sub numele de ”An Jubiliar”. Acest an jubiliar, supranumit ”Jubileul speranței”, se va încheia pe 6 ianuarie 2026. Documentul papal care cheamă creștinătatea la celebrarea acestui jubileu este intitulat ”Spes non confundit” (Speranța nu dezamăgește) și ne invită să devenim pelerini ai speranței într-o lume marcată de conflicte, violență și dezorientare. Celebrarea are, deci,  scopul de a ne  reînsufleți în speranța noastră, care este Cristos, și care ne-a adus și ne aduce în fiecare zi mântuirea de care cu toții avem nevoie ca de aerul pe care-l respirăm. Să ne întrebăm: Am eu nevoie de speranță? Sunt dispus să accept oportunitățile de a-mi alimenta speranța prin inițiativele Bisericii care ni se vor oferi în acest an jubiliar?

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, jubileul este o sărbătorire a împlinirii unui număr rotund de ani (de obicei 25 sau 50) de la producerea unui eveniment important. În cazul nostru, jubileul marchează 2025 de ani de la nașterea lui Isus Cristos. La vechii evrei, cu prilejul oricărui jubileu, se făceau anumite gesturi simbolice ieșite din comun, precum: iertarea datoriilor și eliberarea sclavilor. În documentul de promulgare a jubileului din acest an, papa Francisc exprimă visul său ca în acest an ”armele să tacă și să înceteze să mai aducă distrugere și moarte”. Astfel, toți vor putea experimenta bunătatea, milostivirea și iertarea lui Dumnezeu. Să ne întrebăm: Vreau eu cu adevărat să văd încheiate conflictele și războaiele existente în lume? Cum aș vedea eu posibil acest lucru?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, istoria Anilor Jubiliari a început în anul 1300, odată cu primul Jubileu dorit de papa Bonifaciu al VIII-lea. De atunci, fiecare An Sfânt a marcat istoria Romei: de la arhitectură până la primirea pelerinilor; de la artă până la activitățile existențiale și caritative. Există un element esențial care nu trebuie pierdut niciodată din vedere, anume că în Jubileu se întâlnește bunătatea lui Dumnezeu și fragilitatea omului, care are mereu nevoie de iubirea și de iertarea Tatălui ceresc. De fapt, este specific lui Dumnezeu să folosească milostivirea, și mai ales prin aceasta se manifestă atotputernicia sa. Să ne întrebăm: Cum aș dori să experimentez eu bunătatea, milostivirea și iertarea lui Dumnezeu în acest an jubiliar?

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, cu ocazia jubileului au fost deschise porțile sfinte din catedralele și bazilicile creștine. Ele îl simbolizează pe Cristos. Călcând pragul acestor porți și trăind în spiritul milostivirii lui Dumnezeu care dorește să ne facă părtași de prezența sa, putem beneficia de harul iertării și al mângâierii divine. Pentru a favoriza pelerinajul speranței pentru toți creștinii, atât la nivel diecezan cât mai ales la nivel de Biserică universală, la Roma, se vor organiza pelerinaje pentru diferite categorii de persoane. Voi, tinerii, sunteți așteptați la Roma la sfârșitul lunii iulie. Să ne întrebăm: Mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu tineri din toate colțurile pământului care împărtășesc credința creștină? Sunt dispus să-mi asum condiția pelerinului și să mă pregătesc spiritual pentru a experimenta din plin acest eveniment de credință împreună cu alții?

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,1-11 (2)

În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui. Lipsind la un moment dat vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin". Dar Isus i-a spus: "Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu". Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: "Faceţi tot ce vă va spune". Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. Isus le-a zis: "Umpleţi vasele cu apă!" Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: "Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!" Ei i-au dus. Când a gustat stolnicul apa devenită vin - şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau - stolnicul l-a chemat pe mire şi i-a spus: "Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!" Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el. Cuvântul Domnului

Crezi tu aceasta? – Săptămâna de rugăciune pentru unirea creștinilor                  (Săptămâna 17)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, de secole, creștinii au cunoscut durerile diviziunii și ale despărțirilor ecleziale. Urmele acestor neînțelegeri se mai resimt și astăzi. Tocmai de aceea, de mai multe decenii, bisericile creștine au convenit ca perioada 18-25 ianuarie să fie dedicată intensificării rugăciunilor pentru unirea creștinilor. Pentru anul acesta, 2025, rugăciunile și reflecțiile din această săptămână au fost pregătite de frații și surorile comunității monastice de la Bose din nordul Italiei. Tema săptămânii este întrebarea provocatoare: „Crezi tu aceasta?” (v. 26), care se inspiră din dialogul dintre Isus și Marta, când Isus a vizitat casa Martei și a Mariei în Betania, după moartea fratelui lor Lazăr, așa cum este relatat de evanghelistul Ioan. Să ne întrebăm: Credem noi că este posibilă împăcarea și refacerea unității pierdute? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, anul acesta marchează a 1700-a aniversare a primului Conciliu Ecumenic Creştin, desfășurat în Niceea, lângă Constantinopol, în 325 d.C. Această comemorare oferă o ocazie unică de a reflecta și de a celebra credința comună a creștinilor, așa cum este exprimată în Crezul formulat în timpul acestui conciliu: o credință care rămâne vie și rodnică în zilele noastre. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an oferă o invitație de a recurge la această moștenire comună și de a pătrunde mai adânc în credința care îi unește pe toți creștinii. Suntem invitați să subliniem mereu ceea ce ne unește, și nu ceea ce ne desparte. Cristos este același pentru toți creștinii iar Evanghelia este împărtășită de toți; la fel, principalele sacramente sunt izvor de har în toate comunitățile creștine. Să ne întrebăm: Obișnuim noi să vedem și să punem accent în relația dintre noi, creștinii, pe ceea ce unește sau, dimpotrivă, pe ceea ce ne desparte? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, Conciliul de la Niceea a fost convocat de împăratul Constantin pentru a crea unitate în diferitele comunități creștine din imperiu. Conform tradiției, au participat 318 Părinți, majoritatea din Răsărit. Biserica, ce tocmai ieșise din ascundere şi persecuție, începea să experimenteze cât de greu era să împărtășească aceeași credință în diferitele contexte culturale și politice ale vremii. Acordul asupra textului Crezului, pe care-l avem și îl recităm și astăzi în biserici, a fost o problemă de definire a fundamentelor comune esențiale pe care să se construiască comunități locale care se recunosc reciproc ca Biserici surori, fiecare respectând diversitatea celeilalte. Să ne întrebăm: Cunoaștem noi crezul apostolic? Îl recităm împreună cu ceilalți credincioși? Anul acesta este o ocazie frumoasă de a-l aprofunda mai mult. 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, neînțelegerile au apărut între creștini din primele secole în domenii strict teologice precum: natura lui Cristos în relație cu Tatăl; problema unei date unice pentru celebrarea Paștelui și relația sa cu Paștele ebraic; opoziția fată de opiniile teologice considerate eretice; cum să fie reintegrați credincioșii care abandonaseră credința în timpul persecuțiilor din anii anteriori. Din păcate, aceste neînțelegeri au dus de multe ori la conflicte grave între comunitățile creștine. Faptul că Părinții au ajuns la un consens în cadrul Conciliului din Niceea dovedește că acolo unde există deschidere la acțiunea Duhului Sfânt, acolo se poate realiza imposibilul. Să ne întrebăm: Suntem noi încrezători că într-o bună zi vom fi cu adevărat frați și surori în Biserica unită a lui Cristos? Cum putem noi colabora ca visul lui Isus: ”Ca toți să fie una!” să devină realitate? 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,1-4; 4,14-21 (3)

Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: "Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului". Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. A început apoi să le vorbească: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre". Cuvântul Domnului

2025: SPERANȚA NU DEZAMĂGEȘTE                                               (Săptămâna 18)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, atât celebrarea Săptămânii de rugăciune pentru unirea creștinilor cât și sărbătorirea Micii Uniri trebuie să alimenteze convingerea noastră în fraternitatea universală. Pentru asta e nevoie de speranță, deoarece speranța nu dezamăgește niciodată. Motoul anului jubiliar 2025 ne invită tocmai să devenim pelerini ai speranței. Acest lucru este transmis prin logoul jubileului (care se află deja la afișierul de jos). Cele 4 figuri stilizate ale logoului reprezintă umanitatea venită din cele patru direcții ale vântului sau colțuri ale pământului. Culorile simbolizează diversitatea culturilor, a limbilor, a religiilor și a națiunilor. Să ne întrebăm: Suntem noi dispuși să pornim la drum spre Cristos, speranța noastră, care poate unifica ceea ce la noi este așa de divers?

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, logoul prezintă cele 4 figuri stilizate care se îmbrățișează în drumul lor de pelerinaj. Acest îmbrățișări vor să ne spună că drumul sau călătoria pelerinului nu este un eveniment individual, ci unul comunitar, și nu este ceva static, ci o realitate dinamică, în mișcare continuă. Și noi suntem aici în grup, în comunitate. Suntem, la fel, în mișcare. Prin ceea ce facem căutăm ceea ce e mai bun pentru noi și pentru cei dragi nouă. Cu toții suntem în căutarea fericirii. Dar să ne întrebăm: Sunt eu un om de echipă sau mai degrabă un individualist? Caut eu împlinirea mea în mod individual sau împreună cu alții? Îmi pasă doar de mine sau și de ceilalți? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, pe logoul jubileului din acest an este reprezentată, de asemenea, crucea lui Cristos. Ea este un semn al credinței și al speranței noastre care nu poate fi abandonat niciodată, mai ales în momentele dificile din viața noastră, când avem mai mare nevoie de ajutor. În partea de jos a crucii se află ancora. În desen, ea se opune mișcărilor năvalnice ale valurilor. Ancora, fixând o navă sau un corp plutitor de fundul apei, dă siguranță. Astfel ancora este folosită adesea ca metaforă a speranței. Ea este și pentru noi garanție, siguranță și far călăuzitor în furtunile vieții noastre. Ne putem întreba: Cred eu în Cristos, speranța mea? Am curajul să spun altora și să dovedesc credința mea în Cristos? Dau eu mărturie despre Cristos, sau mă rușinez de el? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, pe logoul jubileului sunt reprezentate și niște valuri. Valurile, care sunt în mișcare și agitate, simbolizează dificultățile și primejdiile prin care trecem în viață. Toți avem parte de probleme și dificultăți. În viața noastră totul este fragil: sănătatea, relațiile interpersonale, capacitățile noastre, avuțiile noastre, etc. Semn că pelerinajul nostru nu trece întotdeauna prin ape liniștite; semn că singuri nu putem face totul, ci avem nevoie de ceilalți; semn că împreună avem nevoie de Cristos. Speranța în Cristos ne face deschiși la surprizele lui Dumnezeu. De aceea, această speranță nu ne poate dezamăgi. Să ne întrebăm: Accept eu cu ușurință suferințele vieții? Cum preîntâmpin eu problemele și pericolele vieții? Caut sprijin și apelez și la ajutorul lui Dumnezeu? 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40

După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, după cum este scris în Legea Domnului: "Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul" şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, "o pereche de turturele sau doi pui de porumbel". Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: "Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, căci au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!" Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: "Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie - ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!" Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui. Cuvântul Domnului

2025: ANUL SPIRITUALITĂȚII LASALLIENE                                        (Săptămâna 19) 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Anul 2025 este semnificativ pentru Congregația Frații Școlilor Creștine și pentru întreaga Familie lasalliană, fiind aniversate mai multe evenimente importante care au marcat istoria ei seculară. Acestea sunt: 300 de ani de la emiterea Bulei de aprobare a Congregației, 125 de ani de la canonizarea Sfântului Ioan de La Salle, fondatorul Congregației, și 75 de ani de la declararea Sfântului Ioan de La Salle ca Patron spiritual al tuturor educatorilor creștini. Ținând cont de semnificația deosebită pe care anul 2025 o are și de cererea făcută de participanții la ultimul Capitul General al Fraților, s-a decis ca acest an să fie dedicat spiritualității lasalliene. Este o binecuvântare și o onoare deosebită ca toate aceste aniversări să se desfășoare în Anul Sfânt, un Jubileu pe care Biserica îl celebrează cu profundă credință și neclintită speranță. Să ne rugăm ca Sfântul Ioan de La Salle să mijlocească pentru noi în acest an al speranței: Tatăl nostru... 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

La data de 26 ianuarie 1725, prin Bula papală In apostolicae dignitatis solio, Papa Benedict al XIII-lea a recunoscut oficial Congregația Frații Școlilor Creștine ca Institut religios în cadrul Bisericii. Există o fericită coincidență între anul 1725, care a fost tot un An Sfânt – Jubiliar –, și anul acesta, 2025. În istoria Congregației noastre, acest eveniment reprezintă un reper esențial pentru susținerea și împărtășirea carismei pe care Duhul Sfânt a încredințat-o Sfântului Ioan de La Salle. Congregația noastră, aflată în fazele sale incipiente, ar fi întâmpinat dificultăți majore în a supraviețui tumultului evenimentelor vitrege care au marcat istoria Franței în secolele XVIII și XIX fără această recunoaștere eclezială și fără ajutorul providenței. Astfel, marele patrimoniu spiritual și moștenirea pedagogică lăsate de Sfântul Ioan de La Salle și primii Frați ar fi riscat să se piardă în negura istoriei. Să ne rugăm pentru ca Sfântul Ioan de La Salle să îndepărteze toate obstacolele din viața și din școala noastră: Tatăl nostru... 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Fostul Superior General, Fratele Robert Schieler, a scris un scurt eseu cu ocazia aniversării acestui eveniment. El oferă o perspectivă foarte provocatoare referitoare la această temă. Deși Bula de aprobare a fost un dar necesar din partea Bisericii care a permis congregației noastre să crească și să se răspândească, oferind o anumită siguranță ecleziastică, poate de-a lungul secolelor s-a mai pierdut din vedere creativitatea extraordinară a fondatorului, care îi invita pe primii lui discipoli să reflecteze asupra faptului că Dumnezeu îi chema să trăiască o nouă formă de consacrare lui Dumnezeu în Biserică în calitate de educatori ai copiilor săraci, fără a fi preoți. Să ne rugăm pentru cei care conduc congregația Frații Școlilor Creștine: Tatăl nostru... 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Actualul Superior General, Fratele Armin Luistro, în Scrisoarea pastorală intitulată: „Inima noastră în periferii. A reînnoi Misiunea educativă lasalliană cu ajutorul învățăturilor venite din partea popoarelor indigene”, făcând referire la Tricentenarul emiterii Bulei de aprobare a Institutului, afirma următoarele: „Tricentenarul emiterii Bulei de aprobare de către Papa Benedict al XIII-lea din acest an este un moment prielnic pentru a sărbători stabilitatea și protecția socială pe care o conferă recunoașterea oficială din partea Bisericii sau a statului. Lunga noastră istorie, tradiție, reputație sau statut legal nu ar trebui să ne amorțească într-o stare de mulțumire; dimpotrivă, ar trebui să ne sensibilizeze față de amenințările continue la adresa școlilor și la fragilitatea instituțiilor cu vechime. Astăzi, suntem cu toții conștienți de crizele globale din educație și de amenințările foarte reale la adresa sustenabilității școlilor noastre.” Să ne rugăm pentru ca toate crizele educaționale să se termine și să se găsească soluții pentru toate problemele: Tatăl nostru... 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11

În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: “Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” Răspunzând, Simon i-a spus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: “Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: “Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus. Cuvântul Domnului

2025: ANUL SPIRITUALITĂȚII LASALLIENE                                               (Săptămâna 20) 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, continuăm săptămâna aceasta să reflectăm asupra spiritualității lasalliene. Fratele Consilier General pentru regiunea RELEM (Regiunea Lasalliană pentru Europa și Mediterana), Joël Palud, făcând referire la acest tricentenar, afirma că astăzi și noi ne simțim moștenitori ai unei istorii care a cunoscut etape semnificative și care continuă. Moștenirea noastră actuală trebuie să fie înțeleasă dincolo de prestigiul centrelor noastre educative, de rezultatele academice excelente și de inovațiile pedagogice. Această moștenire are legătură și cu moștenirea spirituală primită din partea Sfântului Ioan de La Salle și care, de fapt, ne conectează astăzi cu fondatorul nostru. Să cerem în rugăciune mijlocirea patronului nostru spiritual pentru a reuși să înțelegem marea moștenire spirituală lasalliană. 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Sfântul Ioan de La Salle ne vorbește despre modul creștin de a concepe viața spirituală a educatorului, despre a vedea relația educativă dintre profesor și elev din perspectiva privirii lui Dumnezeu, despre a admira dezvoltarea elevilor noștri ca fiind continuarea unei creații neterminate și a unui proces de mântuire care se află în desfășurare. Spiritualitatea lasalliană ne prezintă, astăzi, aspecte care nu doar că nu și-au pierdut actualitatea, ci sunt nucleul, punctul de plecare care ne provoacă să inventăm noi pedagogii pe care Sfântul Ioan de La Salle poate nu și le-ar fi imaginat. Inovațiile noastre au sens dacă oferă spațiu pentru întâlniri personale și directe ale celor implicați în activitatea instructiv-educativă și se inspiră din evanghelie, care dă sens ultim misiunii noastre. Să cerem în rugăciune ca Sfântul Ioan de La Salle să ne ajute să fim o adevărată familie! 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Anul Spiritualității Lasalliene ne invită să ne reîntoarcem la ceea ce este peren în moștenirea noastră, la darurile Duhului Sfânt care ne ajută să rămânem fideli acestei carisme și ne permit să răspundem noilor provocări educative din zilele noastre. Anul acesta, comemorând 300 de ani de la aprobarea Institutului de către Biserică prin Bula papală emisă la 26 ianuarie 1725, îi mulțumim Domnului pentru angajamentul hotărât al atâtor Frați și colaboratori lasallieni care, de-a lungul a trei secole, au continuat această „lucrare a lui Dumnezeu” în slujba educației umane și creștine, în spirit de credință, de zel și de comuniune. Să ne rugăm pentru a rămâne fideli carismei lasalliene și să continuăm lucrarea lui Dumnezeu. 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Stabilitatea și protecția socială conferite de recunoașterea oficială a Bisericii sau a statului sunt esențiale, dar nu suficiente. Trebuie să fim conștienți de amenințările constante care pot afecta instituțiile educaționale și să fim pregătiți să le răspundem prin adaptabilitate și inovare. În contextul crizelor globale din educație, este crucial să rămânem proactivi și să găsim soluții sustenabile pentru a ne proteja și îmbunătăți școlile. De aceea, îl rugăm pe Sfântul Ioan de La Salle să ne ajute să reușim să facem față tuturor provocărilor, să rămânem uniți și să nu ne lăsăm descurajați de încercări și schimbări. 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,17-18a.20-26

În acel timp, coborând împreună cu Cei Doisprezece, Isus s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din toată zona de coastă a Tirului şi a Sidonului, au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus: “Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii. Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi plânge! Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi”. Cuvântul Domnului

IMPORTANȚA EFORTULUI ÎN VIAȚA NOASTRĂ                             (Săptămâna a 21-a) 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

În această săptămână, tema propusă pentru reflecţiile de dimineaţă va face referire la cuvântul efort şi la învățăturile pe care acest cuvânt ni le poate transmite. Efortul, dragi elevi, presupune încercare, osteneală, sforţare, străduinţă din partea noastră, toate acestea cu un scop anume, acela de a dobândi ceea ce ne propunem. În situaţia noastră de elevi, cuvintele enumerate mai sus ar trebui să facă parte din vocabularul nostru zilnic, deoarece fără încercări, osteneală şi străduinţă nu putem avea rezultate satisfăcătoare la învăţătură. Să ne întrebăm: Câtă importanţă acordăm noi cuvântului efort, în viaţa noastră? Cât efort am depus în aceste trei module? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Există multe maxime şi cugetări despre cuvântul efort rostite de autori de seamă. Am ales câteva care ne pot ajuta să înţelegem mai bine importanţa pe care ar trebui să o aibă această valoare şi în viaţa noastră. Într-una din lucrările sale autoarea Liane Cordes afirmă că: „Efortul continuu, nu puterea şi nici inteligenţa este cheia ce deschide uşa potenţialului nostru.” Fiecare dintre noi avem capacităţi nebănuite pe care încă nu le-am descoperit. Ceea ce poate deschide uşa potenţialului nostru, al capacităţilor noastre este efortul susţinut, zilnic şi nu puterea sau inteligența noastră. Trebuie să fiţi conştienţi, dragi elevi, că fără efort nimic nu veţi putea realiza în viaţă. Marele medic român Marian Gh. Voiculescu afirma că: „Geniul izvorăște din efort şi inspiraţie”. Cu efort şi inspiraţie putem ajunge sus, sus de tot. Trebuie doar să avem curajul să încercăm! 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Poetul şi eseistul american Ralph Waldo Emerson vorbind despre entuziasm afirma următoarele: „Entuziasmul este mama efortului, iar fără el nimic măreţ nu a fost realizat vreodată.” Pentru a depune efort în aspecte pe care le considerăm importante pentru viaţa noastră avem nevoie de motivaţie şi de entuziasm. În mod normal, vârsta adolescenţei este caracterizată de entuziasm, bucurie şi dorinţă de îndeplinire a visurilor. Cu greu ne putem imagina adolescenţi sau tineri care să emane prin comportamentul lor plictiseală, oboseală şi lipsa dorinţei de viaţă. Scriitorul englez Sydney Smith afirma într-una din scrierile sale: „O mare cantitate de talent este pierdută în lume din cauza absenţei curajului. În fiecare zi dispar oameni a căror timiditate îi impiedică să facă un prim efort.” Este bine să nu lăsăm să se piardă eventualele talente pe care le avem. Să nu ne temem să facem un prim efort şi să începem să descoperim calităţile care zac în noi, pentru a le scoate în evidenţă şi a le pune la dispoziţia celorlalţi. 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Cunoscutul pastor protestant, Robert Schuller, într-una dintre predicile sale rostite în cadrul unei emisiuni de televiziune spunea următoarele cuvinte: „Prefer să încerc să fac ceva greu şi să nu reuşesc, decât să încerc să nu fac nimic şi să reuşesc.” Sunt pline de învăţătură aceste cuvinte şi ne invită la reflecţie. Deseori noi aşteptăm să reuşim fără să facem efort, fără să muncim, fără să transpirăm sau ne mulţumim cu foarte puţin, cu note doar de trecere. În viaţă însă trebuie să ne stabilim obiective măreţe pentru care trebuie să muncim mai mult, chiar cu riscul de a nu le atinge pe deplin şi de a nu reuşi. Efortul susţinut este cheia succesului în viaţă. Dacă noi vom depune toate eforturile  pentru a ne atinge obiectivele, Dumnezeu cu siguranţă ne va ajuta în demersul nostru. 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,27-38

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează! Celui care te loveşte peste un obraz întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica! Celui care îţi cere dă-i şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi! Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel! Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel. Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească la fel înapoi. Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi. Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi; daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!” Cuvântul Domnului

IMPORTANȚA EFORTULUI ÎN VIAȚA NOASTRĂ                     (Săptămâna a 22-a) 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, ziua de miercuri, 5 martie, marchează începutul Postului Mare. Tema propusă de Papa Francisc pentru acest timp al postului: „Să mergem împreună în speranţă”, este însoțită de motto-ul acestui An Jubiliar "Pelerini ai speranței" și se axează asupra faptului că noi toți suntem pelerini în viață. Suntem invitați așadar să ne identificăm cu poporul evreu care a străbătut drumul anevoios de la sclavie la libertate și cu frații și surorile noastre care fug de situații de mizerie și violență în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru cei dragi. Ne putem întreba: Am încercat vreodată să empatizăm cu realitatea concretă a vreunui migrant sau pelerin? Progresăm activ pe calea reînnoirii noastre spirituale sau suntem reținuți de frică și disperare și reticenți față de a ieși din zona noastră de confort? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în invitația de a „merge împreună în speranță” suntem chemați să ieșim din noi înșine pentru a merge spre frații și surorile noastre. "A merge împreună înseamnă a merge cot la cot, fără a-l călca în picioare sau a-l domina pe celălalt, fără a nutri invidie sau ipocrizie, fără a lăsa pe nimeni în urmă sau să se simtă exclus. Să mergem în aceeași direcție, spre același scop, ascultându-ne unii pe alții, cu iubire și răbdare". Ne putem întreba: Suntem capabili să mergem alături de ceilalți, să îi ascultăm, să depășim tentația de a ne preocupa doar de propriile nevoi? Ce gesturi putem face pentru a fi alături de aproapele nostru? 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, ziua de azi marchează începutul Postului Mare. Este o zi deosebită pentru că avem ocazia să reînnoim angajamentul nostru de comuniune cu Cristos mort și înviat. Timpul sfânt al Postului Mare începe prin impunerea cenușii pe fruntea credincioșilor, în timp ce preotul spune: „Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești și în țărână te vei întoarce” (Geneza, 3,19), cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Adam atunci când a fost izgonit din rai. Cenușa simbolizează doliul, moartea şi pocăinţa, Postul Mare fiind perioadă de pocăinţă pentru păcatele noastre. Ne convertim din nou inimile la Domnul care a suferit, a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră. Reînnoim promisiunile făcute la Botez când am murit faţă de o viaţă veche şi am înviat la o nouă viaţă cu Cristos. Ne putem întreba: Sunt pregătit să încep așa cum se cuvine acest timp de reînnoire personală? Cum voi marca eu începutul acestui post? 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, pe parcursul Postului Mare suntem invitați de asemenea să mergem împreună în speranţa îndeplinirii unei promisiuni. Speranţa este mesajul central al Jubileului iar promisiunea este învierea lui Cristos care aduce pentru fiecare dintre noi oportunitatea unei vieți veșnice. Speranța este ancorată în promisiunea lui Dumnezeu de mântuire și viață veșnică, împlinită în Învierea lui Isus, victoria asupra păcatului și a morții. Să ne întrebăm: Îmi doresc viața trăită alături de Cristos? La ce sunt dispus să renunț pe perioada postului? 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,1-13

În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine". Însă Isus i-a răspuns: "Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»". Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi diavolul i-a spus: "Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată". Răspunzând, Isus i-a spus: "Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»". L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»".Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: "S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»"Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.  Cuvântul Domnului

Postul Mare: Timp pentru post, rugăciune și fapte caritabile                      (Săptămâna a 23-a) 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, săptămâna aceasta vom continua reflecțiile pe tema Postului Mare. A trecut deja o săptămână din acest timp sfânt, perioadă în care încercăm să fim o versiune mai bună a propriei persoane prin intermediul faptelor bune, sacrificiilor personale, rugăciunii, postului, convertirii, perioadă în care renunțăm la păcat pentru a învia glorioși alături de Cristos la o viață nouă plină de speranță, oportunități, pace, împăcare și mulțumire. Ne putem întreba: Ce am schimbat în noi în prima săptămână a Postului  Mare? Ce putem face concret pentru a deveni mai buni, mai deschiși, mai atenți la nevoile celor din jurul nostru? 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, în timpul Postului Mare suntem mereu invitați să practicăm trei mari gesturi de convertire: postul, rugăciunea și pomana. A posti înseamnă a face abstinență de la mâncare, dar cuprinde și alte forme de renunțare pentru a duce o viață mai cumpătată prin uitarea de sine în favoarea binelui aproapelui. Postul este o importantă ocazie de creștere spirituală care ne ajută să experimentăm ceea ce simt cei care duc lipsă de hrana de fiecare zi sau sunt în pericol să moară de foame. Postul ne trezește conștiința și ne face mai atenți față de Dumnezeu și față de aproapele. Să ne întrebăm: De la ce postim în această perioadă? Cui dăruim jertfa postului nostru?

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, o altă condiție de a trăi cu adevărat postul este rugăciunea. Rugăciunea nu este o simplă  repetare de cuvinte pentru a cere un har sau un favor, este o întâlnire personală cu Dumnezeu care scurtează distanța creată de păcat. Calea Sfintei Cruci este o devoțiune specifică Postului Mare care ne ajută să medităm la suferințele lui Cristos și la iubirea pe care ne-o oferă Dumnezeu prin sacrificiul Fiului Său. Calea Crucii este și un semn de comuniune cu cei care își poartă zi de zi crucea lor: crucea suferinței, a singurătății, a abandonului, a foamei, a exilului etc. Cristos este prezent în cel care suferă dar și în fiecare din cei care sunt dispuși să-i ajute pe cei aflați în suferință. Să reflectăm asupra acestor întrebări: Care sunt crucile și suferințele noastre? Cu cine împărtășim momentele noastre dificile?

 JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. (pauză 5-6 sec.).

Dragi elevi, o a treia condiție pentru a trăi sincer perioada Postului Mare este pomana. Papa Francisc ne invită să practicăm pomana dăruind cu bucurie (cf. 2Cor  9,7). Dumnezeu "care da sămânță semănătorului și pâine ca hrană" (2Cor  9,10) are grijă să avem fiecare dintre noi numai nu numai cu ce să ne hrănim, ci și să putem fi generoși față de ceilalți. Postul Mare este un timp propice pentru a căuta, și nu a evita, pe cel care se află în nevoie; pentru a chema, și nu a ignora, pe cel care dorește ascultare și un cuvânt bun; pentru a vizita, și nu a abandona, pe cel care suferă de singurătate. Să punem în practică apelul de a face bine  față de toți , luându-ne timpul pentru ai iubi pe cei mai mici și lipsiți de apărare, pe cei abandonați și disprețuiți, pe cel care este discriminat și marginalizat (cf. Enciclica  Fratelli tutti, 193). Ne putem întreba: Ce gesturi de caritate am făcut pe parcursul acestui post? Cunoaștem pe cineva care ar avea nevoie de ajutorul nostru? 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,28b-36

În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe munte ca să se roage. Şi, în timp ce se ruga, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu el: aceştia erau Moise şi Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. Iar Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau de vorbă cu el. Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: "Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!", neştiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci a fost o voce din nor, spunând: "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultaţi de el!" Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut. Cuvântul Domnului