Un nou început                                                                                            (Săptămâna 1)

LUNI

 

Deschiderea anului școlar 2021-2022.

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Ieri am început un nou an școlar. Este important ca atunci când începem ceva să ne punem niște obiective, să analizăm ce am făcut bine în trecut și ce ar trebui să îmbunătățim în viitor. De aceea vă propun ca astăzi să facem o retrospectivă a anului școlar trecut. Sunt mulțumit de modul în care am crescut intelectual, uman și spiritual? Am făcut tot ce am putut pentru a crește, pentru a progresa și pentru a-mi atinge obiectivele?

           

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

            Dacă ieri am analizat modul în care am evoluat anul trecut, vă invit astăzi să vă gândiți la noul an școlar. Dacă nu v-ați fixat încă niște obiective, dacă nu v-ați făcut planuri, aveți acum ocazia să vă stabiliți prioritățile și să vă gândiți serios la ceea ce aveți de făcut. Trebuie să vă stabiliți obiective pentru a crește intelectual (să învățați mai mult, să acordați mai mult timp pentru activitățile școlare, să faceți temele etc.), uman (să fiți mai înțelegători cu ceilalți, să fiți solidari, să ajutați la nevoie, să respectați colegii și profesorii), dar și spiritual (să vă apropiați mai mult de Dumnezeu, să participați la activitățile religioase etc.). Vă invităm să scrieți pe un caiet aceste obiective și să le urmăriți tot anul școlar. (De specificat că mâine vor citi la reflecție obiectivele lor.)

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

            John Maxwell, un renumit orator american, scria că „visul tău îţi stabileşte obiectivele; obiectivele îţi trasează acţiunile; acţiunile tale dau naştere rezultatelor; rezultatele îţi aduc succesul.” Așadar, pentru a putea ajunge la succes atât în timpul anului școlar, cât și la final, este bine să ne stabilim obiective clare care să ne stimuleze să acționăm, să avem rezultate și să fim mulțumiți de noi înșine. (Sunt rugați câțiva să citească obiectivele pe care și le-au propus.)

 

VINERI

            Evanghelia duminicii a XXV–a de peste an.

           

            Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37

În acel timp, plecând de acolo, Isus străbătea Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia”. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe. Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: „Oricine primeşte un astfel de copil în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.

 

                        Cuvântul Domnului

 

 

DARUL PĂCII                                                                                                        (Săptămâna 2)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

De pe 21 septembrie până pe 21 octombrie, tinerii lasallieni din întreaga lume renumitele Zile Internaționale Lasalliene dedicate PĂCII. De aceea, vă invit să fim în comuniune cu ei și să reflectăm împreună asupra darului păcii în prima și în ultima săptămână din această perioadă. Tema de reflecție și rugăciune este intitulată: Să ne ridicăm împreună pentru pace!, și este inspirată din scrisoarea sf. Paul, adresată corintenilor: “Bucuraţi-vă! Căutaţi desăvârşirea! Îmbărbătaţi-vă! Să gândiţi la fel, să trăiţi în pace şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi!” (2 Cor 13,11). Ne putem întreba: Cum contribui eu la cultivarea păcii? Îi încurajez eu pe cei care sunt afectați de probleme? Gândesc eu pozitiv și caut să fac binele mereu?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Speranța este la orizont. În unele colțuri ale lumii, sfârșitul pandemiei pare a fi vizibil, deoarece granițele încep să se deschidă și restricțiile sunt ridicate treptat. Cu toate acestea, revenirea la viața normală pe tot globul rămâne inegală. În ultimul an și jumătate, inegalitatea s-a manifestat sub diferite forme: acces inegal la asistență medicală, foamea, inaccesibilitatea la educație și nedreptatea rasială, pentru a numi doar câteva. COVID-19 a amenințat pacea la diferite niveluri în viața noastră personală și colectivă - variind de la politică, asistență medicală și economie. Dar toate aceste schimbări au stârnit numeroase conversații și mișcări, cu tinerii în frunte, deschizând calea acțiunii sociale transformatoare. Ne putem întreba: În ce fel m-a afectat pandemia? Am avut eu bucuria de a ajuta pe cineva afectat de pandemie?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

În contextul schimbărilor provocate de pandemie, tinerii lasallieni sunt invitați să reflecteze asupra realităților n actuale și să răspundă proactiv la relele societății. Este imperativ pentru noi să lucrăm împreună, fără a lăsa pe nimeni în urmă, în căutarea unei noi normalități mai bune. Care sunt lucrurile rele provocate de pandemie? Sunt dispus să colaborez la transformarea societății în bine, fără a lăsa pe nimeni deoparte?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Timpul pe care l-am petrecut în izolare a devenit o experiență de învățare despre modul în care ne putem împărtăși resursele și putem face pași concreți înainte, indiferent de rasă, distanță sau credință. Când începem să ne deschidem granițele, dorim să continuăm să depășim limitele timpului și spațiului pentru a construi un viitor mai bun: fără violență, foamete și nedreptate. Ne putem întreba: Sunt eu dispus să mă ridic și să lucrez împreună cu alții pentru pace, dreptate, solidaritate și fraternitate armonioasă? Dacă da, atunci să începem clasa noastră.

 

VINERI

            Evanghelia duminicii a XXVI–a de peste an: Mc 9,38-43.45.47-48

În acel timp, Ioan i-a zis lui Isus: “Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi i-am interzis, pentru că nu ne urmează”. Dar Isus i-a spus: “Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata! Oricine scandalizează pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară trasă de măgar şi ar fi aruncat în mare. Dacă mâna ta te scandalizează, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge. Şi dacă piciorul tău te scandalizează, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă. Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”.  Cuvântul Domnului

 

 

MOTOUL ANULUI – EȘTI ACASĂ                                                                    (Săptămâna 3)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). După cum știm deja, motoul acestui an este: Ești acasă, iar posterul propus este un desen simplu care încearcă să reflecte, într-un mod simbolic, ceea ce înțelege Ioan de La Salle prin primire și cum încercăm să trăim astăzi această valoare în instituțiile educative lasalliene. Primirea este o atitudine fundamentală în toate școlile La Salle, care ne implică pe toți. Suntem cu toții primiți și în același timp toți suntem primitori. În instituțiile lasaliene - școli, centre socio-educaționale, universități – avem loc cu toții și pentru aceasta este necesară colaborarea și implicarea tuturor. Luând în considerare moto-ul acestui an școlar, vă invităm să răspundeți la următoarele întrebări: Ce sentimente vă vin în minte când pronunțați cuvântul “acasă”? Vă simțiți ca acasă în acest liceu?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Reflectând asupra motoului, să ne oprim asupra stilului posterului: Anul acesta ni se propune un desen simplu în toată concepția sa: liniile, culorile, compoziția. În ciuda simplității sale, fiecare element ce apare în poster are o valoare simbolică aparte. Nota naivă ce reiese din desen simbolizează faptul că primirea nu are nevoie niciodată de lucruri spectaculoase. Putem fi buni primitori prin simplitatea a ceea ce suntem. Vă invităm să vă îndreptați privirile asupra posterului acestui an școlar și să răspundeți la aceaste întrebari: Ce elemente sunt reprezentate pe acest poster? Ce semnificație credeți că au fiecare dintre ele?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Primul element, foarte vizibil în poster, este reprezentat de picioare. Este vorba despre picioare fără identitate clară de rasă, sex, religie, vârstă, etc. Cu toții ne putem simți identificați în aceste picioare. Ele simbolizează picioarele noastre ale tuturor celor care alcătuim Comunitatea Educativă Lasalliană din liceul nostru. Nu suntem toți la fel, uniformi, ci fiecare dintre noi este un unicat. Diversitatea de vârstă, sex, cultură, talente și opinii este ceea ce ne îmbogățește pe fiecare dintre noi și întreaga noastră familie lasalliană. Ce vă diferențiază pe voi de restul colegilor voștri?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Al doilea element al posterului este reprezentat de papucii de casă. Când ajungem acasă, primul lucru pe care îl facem este să ne facem confortabili. Pentru aceasta ne schimbăm pantofii sau adidașii cu papucii de casă. În liceul nostru La Salle vrem ca toată lumea să se simtă bine, confortabilă, fericită. Vrem să fim cu toții noi înșine. Papucii de casă simbolizează tocmai autenticitatea noastră individuală și dorința de a fi noi înșine.

Ce vă face pe voi să vă simțiți confortabil? Ce puteți face ca să vă simțiți mai confortabil în cadrul comunității lasalliene?

 

VINERI

Evanghelia duminicii a XXVII–a de peste an: Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,2-16

În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. Isus, răspunzând, le-a zis: “Ce v-a poruncit Moise?” I-au spus: “Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”. Isus le-a spus: “Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. El le-a spus: “Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”. Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: “Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.              Cuvântul Domnului

 

Voluntarii Carității                                                                                                 (Săptămâna 4)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, în ultimele două săptămâni am inițiat proiectul educațional: Fructe, legume și alimente pentru semenii noștri. Campania de strângere de alimente se face anul acesta pentru bătrânii, copiii și tinerii cu dizabilități din Centrul Don Orione - Voluntari, județul Ilfov. Pentru a cunoaște mai bine realitatea din acest centru și pentru a vă îndemna să fiți voluntari ai carității, vom reflecta săptămâna aceasta asupra valorii carității și vom oferi informații suplimentare despre centru. În 2009 Congregația Don Orione a început activitatea de susținere și de ajutorare a persoanelor cu dizabilități. Astăzi acest centru găzduiește 24 dintre ei, abandonați de familie în spitale sau centre rezidențiale de stat. Dintre ei sunt câțiva copii complet dependenți: imobilizați la pat sau în cărucioare, cu dizabilități fizice accentuate și un retard mental sever. Ne putem întreba: M-am implicat până acum în acest proiect? Am renunțat la ceva pentru a ajuta acești copii sărmani? Dacă răspunsul este nu, mai avem timp săptămâna aceasta să fim voluntari ai carității, să arătăm că ne pasă.

 

Marţi             

            La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Centrul Don Orione nu se ocupă numai de copii cu dizabilități, ci și de tineri și adulți. În 2013 s-a terminat de construit întreg centrul, obținând unele fonduri europene, deschizându-se o secție pentru tinerii cu dizabilități care sunt împărțiți în două categorii pentru a putea da o continuitate copiilor care, între timp, cresc.  Din perspectiva intervenției terapeutice, tinerii și adulții fac parte din cea mai vulnerabilă categorie de vârstă, deoarece serviciile necesare satisfacerii nevoilor acestora sunt deficitare. Din acest motiv Asociația Don Orione a dezvoltat noi proiecte destinate acelor tineri cu diferite dizabilități, dorindu-se oferirea de servicii specializate, de educație specifică și activități vocaționale menite să pregătească beneficiarii pentru atingerea maximului de potențial, etalonul fiind viața independentă. Suntem conștienți, dragi elevi, că renunțând la unele lucruri putem readuce zâmbetele pe chipurile unor sărmani? Vă îndemnăm să fiți solidari și să aduceți fericire în viețile celor nevoiași.

 

Miercuri                   

            La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Congregația Don Orione are și un Centru de zi pentru copii cu autism și alte dizabilități. Acest centru a luat naștere în anul 2011, problematica autismului fiind o noua urgență care a atras atenția congregației nu doar în România, ci şi în întreaga lume. Centrul de zi a fost înființat pentru a răspunde nevoilor copiilor afectați de autism sau alte dizabilități și familiilor acestora. Cele mai multe metode de intervenție încep prin a se adresa comportamentelor problematice, însă atât experiența noastră în domeniul educației persoanelor cu dizabilități, cât și studiile cele mai recente ne-au demonstrat că dacă ne concentrăm și ne adresăm întâi dezvoltării abilităților, comportamentele problematice sau inadecvate contextului se reduc de la sine, în mare parte. Îți mulțumim, Doamne, pentru sănătatea pe care ne-ai dat-o. Ajută-ne să venim în ajutorul celor slabi, bolnavi, neputincioși!

 

 Joi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Asociația Don Orione are și un azil de bătrâni. Activitatea Asociației Don Orione cu bătrânii a început într-o iarnă geroasă când la asociație a ajuns un domn care ne-a spus: „Am adus aici împreună cu un prieten o bătrână, este afară în mașină. Am avut grijă de ea însă acum nu mai avem această posibilitate. Dacă sunteți de acord o lăsăm aici, iar daca nu vreți, noi oricum o lăsăm aici fiindcă nu avem altă opțiune „. Și acea doamna era o persoană excepțională. De aici a pornit activitatea de primire a bătrânilor, ajungând astăzi să găzduim peste 60 de persoane vârstnice. Noi, dragi elevi, trebuie să-i mulțumim Domnului pentru harurile și darurile pe care ni le-a dat, pentru că suntem sănătoși, pentru că suntem independenți și putem să ne mișcăm, să facem ceea ce ne place, să mergem acolo unde dorim. De aceea, ca mulțumire, vă îndemn să veniți în ajutorul celor greu încercați.

 

 

 

Vineri

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-30

În timp ce Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»“ Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii. Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!” Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori, sau mamă sau tată sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului

 

MOTOUL ANULUI – EȘTI ACASĂ (II)                                                    (Săptămâna 5)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Al treilea element al posterului este reprezentat de adidași. Îi luăm când venim la școală sau facem sport. Pe de o parte, adidașii ne ajută să fim confortabili pentru o activitate concretă. Pe de o parte, însă, simbolizează toate temerile și stresul care ne împiedică să fim ceea ce suntem cu adevărat și să ne arătăm ca atare. Înseamnă, de asemenea, prejudecățile și preconcepțiile pe care le avem cu toții și care ne împiedică să fim noi înșine. În școala La Salle vrem să lucrăm împreună și să lăsăm cu toții deoparte atât fricile, cât și prejudecățile, și să luăm papucii de casă  pentru a fi noi înșine și pentru a ne simți confortabil și liberi de orice prejudecată.

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Al patrulea element al posterului este rucsacul. Rucsacul este ceea ce luăm cu noi la școală și, de asemenea, ceea ce ducem acasă. Conținutul său variază în timp. Rucsacul simbolizează istoria personală, experiențele bune și rele care alcătuiesc bagajul propriu. Indiferent care este rucsacul, adică povestea unuia sau a altuia, vrem ca nimeni să nu fie judecat sau să se simtă judecat. Dimpotrivă, vrem să ne primim reciproc cu căldură, să mergem împreună pe căile acestui nou an școlar și să umplem rucsacul nostru doar cu experiențe pozitive și îmbogățitoare.

       

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

        Al cincilea element este ușa. În fundalul afișului se poate vedea o ușă întredeschisă. Faptul că este întredeschisă ridică multe întrebări: oare este pentru a intra? Oare este pentru a ieși? Este pentru persoanele din interior sau din exterior? De ce să intre? De ce să iasă? ... ei bine, motoul absolvenților lasallieni este elocvent în acest sens: „Intrăm pentru a învăța, ieșim pentru a sluji”.

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

        Al șaselea element este reprezentat de culoarea albastră. Este ceea ce conectează interiorul cu exteriorul. Că vrem sau nu, ceea ce se întâmplă în afara școlii La Salle influențează procesul interior. Dar, în același timp, în interiorul școlii învățăm să transformăm și să îmbunătățim realitatea din exterior. Liceul La Salle este o reflectare a societății, dar este și un loc în care ne proiectăm și asimilăm și valorile necesare pentru construi o lume mai dreaptă și mai fraternă, după stilul lui Isus. Întâmpinându-ne zilnic reciproc cu zâmbetul pe buze și colaborând împreună la reușita școlară și binele nostru comun, atunci cu adevărat ne vom simți la școala ca acasă.

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Evanghelia duminicii a XXIX–a de peste an: Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,42-45

În acel timp, chemându-i la sine pe cei doisprezece, Isus le-a spus: “Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.        

Cuvântul Domnului

 

SĂ NE RIDICĂM ÎMPREUNĂ PENTRU PACE                                       (Săptămâna 6)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

În această săptămână, pe 21 octombrie, se încheie luna dedicată păcii. În diferite școli și universități lasalliene s-au organizat diferite reflecții, celebrări liturgice, rugăciuni, simpozioane și concursuri pe tema păcii. Și noi, în  centrele noastre educative din Pildești și Iași, am ținut să reflectăm asupra valorii păcii și să ne rugăm pentru toate acele persoane și popoare care nu se bucură de darul păcii. Reflecția și rugăciunea comună sunt mijloace care stau la îndemâna fiecăruia dintre noi si reprezintă primul și cel mai important pas pentru a visa și înfăptui pacea. Suntem noi convinși de importanța reflecției și rugăciunii pentru pace?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Pacea trebuie să înceapă cu noi înșine. Atunci când simțim pace în suflet, atitudinea de liniște, calm și bunăvoința se răsfrânge în mod generos asupra celorlalți. Și când se petrece acest lucru, cei agresivi renunță la ostilități și atitudinile negative. Acesta este un proces automat, pe care este posibil ca fiecare dintre noi sa-l fi experimentat măcar o data în prezenta unei persoane pacifiste. Pacea este un limbaj universal, aplicabil tuturor și care poate fi experimentat de toata lumea. Vom încerca și noi să utilizăm și noi limbajul păcii, să trăim și să răspândim în jurul nostru liniște, calm și bunăvoință?

         

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Cuvântul “pace” este adesea folosit în Biserică atât ca formă de salut, cat și ca binecuvântare: Pacea să fie cu voi! Sf. Paul chiar poruncește creștinilor din Roma să trăiască în pace cu ceilalți, câtă vreme asta depinde de ei (cf. Rom 12:18). A trăi în pace ține, deci, și de noi;  a trăi în pace înseamnă să interacționam cu cei din jurul nostru în concordanță cu propria stare de spirit. Reacțiile pe care le putem avea în anumite circumstanțe pot aduce pace unor situații. De aceea, Isus spune: “Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Mt 5:9). Ne considerăm noi făcători de pace?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Este o ispită pentru toți, inclusiv pentru noi creștinii: ispita de ne gândi numai la salvarea noastră proprie sau a propriului grup,  de a avea în minte numai propriile probleme și propriile interese, de a lucra doar pentru liniștea și pacea propriei familii sau grup uman, în timp ce toate celelalte nu contează. Isus ne invită să ieșim din indiferență și din stereotipul gândirii și acțiunii egocentrice, și să ne deschidem, cu compasiune, față de toți. Orice gest de compasiune și solidaritate reprezintă o cărămidă solidă pusă la temelia păcii universale. Vom fi noi dispuși să continuăm să ne ridicăm pentru o pace durabilă și universală?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Evanghelia din duminica a XXX-a de peste an - Rabbuni, să-mi recapăt vederea!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52

În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: “Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!” Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” Oprindu-se, Isus a spus: “Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb spunându-i: “Curaj, ridică-te, te cheamă!” Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. Isus, întrebându-l, i-a zis: “Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: “Rabbuni, să-mi recapăt vederea”. Atunci Isus i-a zis: “Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale. Cuvântul Domnului

 

Valoarea primirii                                                                                                           (Săptămâna 7)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

După două săptămâni de vacanță forțată, iată-ne, dragi elevi, din nou la școală. Vă propun să reflectăm săptămâna aceasta asupra valorii primirii. Verbul „a primi” are mai multe sensuri: a obține, a ieși în întâmpinare, a consimți etc. Totodată, verbul a primi este strâns legat de verbul a da. Scriitorul Paul Ferrini, nota: „A da şi a primi sunt unul şi acelaşi lucru. A da este a primi. A primi este a da. Atunci când înţelegi acest lucru, întregul joc de şah se destramă. Misterul se încheie”. Pentru noi, dragi elevi, ce este mai important: a primi sau a da? Suntem capabili să oferim fără să așteptăm ceva în schimb?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Motoul anului școlar promovează valoarea primirii. Liceul nostru vă primește zilnic cu brațele deschise. Profesorii sunt dispuși și pregătiți să vă primească și să vă împărtășească din cunoștințele lor, din experiența lor, să vă pregătească pentru a face față provocărilor societății. Este însă important ca și voi să fiți dispuși să primiți toate aceste lucruri care vi se oferă, să vă deschideți inima și să acaparați ceea ce persoanele din jur vă dăruiesc. De aceea este bine să ne întrebăm: Primesc cu bunăvoință ceea ce mi se oferă? Apreciez eforturile pe care ceilalți le fac pentru a-mi oferi lucrurile, informațiile de care am nevoie?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

A primi înseamnă și a ieși în întâmpinarea cuiva, a primi pe cineva în casa voastră, în cercul vostru de prieteni, în clasa voastră sau în inima voastră. Pentru aceasta trebuie să fiți deschiși față de aproapele, să ieșiți voi în întâmpinarea lui, nu să-l așteptați pe el să vină spre voi. A ieși în întâmpinare presupune a aștepta pe cineva cu nerăbdare, iar atunci când se apropie bucuria, dorința de a-l vedea și de a-l primi în viața voastră să vă facă să alergați înaintea lui asemenea tatălui milostiv care a alergat înaintea fiului risipitor. Suntem noi deschiși și capabili să-l primim pe celălalt cu brațele deschise? Ne bucurăm atunci când vedem că cineva vine spre noi sau îl respingem?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Motoul „Ești acasă” promovează valoarea acceptării, a primirii celuilalt. Pentru a fi capabili de apropiere față de ceilalți trebuie să renunțăm la orgoliul propriu, la egoism, să fim altruiști și dorim să facem bine. Oamenii care sunt absorbiți de ei înșiși nu se gândesc decât la ce le este bine la momentul respectiv, nu au niciun fel de respect sau considerație pentru nimeni altcineva. Și apoi se întreabă de ce nicio relație a lor nu rezistă. Noi ce atitudine avem față de ceilalți? Îi acceptăm sau suntem preocupați doar de propria persoană?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 13,24-32

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. Atunci îl vor vedea pe «Fiul Omului venind pe nori» cu putere mare şi glorie. Atunci va trimite îngerii şi va aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape. La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă. Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea! Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl”.

Cuvântul Domnului

 

Despre generozitate                                                                                                       (Săptămâna 8)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, am ajuns deja la jumătatea primului semestru și doar câteva săptămâni ne despart de una dintre cele mai frumoase sărbători ale anului: Crăciunul. Sărbătoarea Crăciunului este asociată cu sentimente de bucurie, speranță și entuziasm. Este de asemenea o perioadă care ne deschide inimile și ne apropie mai mult de cel de lângă noi, o perioadă în care simțim nevoia să fim generoși și să împărtășim bucurii. În acest sens, vă invităm din nou să vă deschideți inimile către cei nevoiași și să contribuiți cu generozitate la campania de solidaritate ce se va desfășura și anul acesta în cadrul comunității noastre, păstrând mereu vie mărturia faptului că atunci când oferim primim mult mai mult decât ne-am imaginat vreodată. În ce mod alegeți să fiți generoși anul acesta? Sunteți pregătiți să vă deschideți inimile către cei nevoiași?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, ca în fiecare an, campania de solidaritate din cadrul liceului nostru constă în strângerea de fonduri pentru copiii din Centrul de plasament „Căminul La Salle” din Iaşi. Amintindu-ne că motto-ul acestui an școlar este “ Ești acasă”, haideți să încercăm să aducem acestor copii un fragment din cee ace avem noi în casele noastre: bucurie, speranță, zâmbete, iubire. Generozitatea promovează valoarea primirii și prin gestul de a dărui îl invătăm pe cel de lângă noi în viața noastră, oferindu-i un sentiment de apartenență, acceptare, primire. Ce simțiți atunci când dăruiți ceva? Sunt aceste sentimente pozitive sau negative?

 

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Cei mai mulți dintre noi ne simțim bine atunci când dăruim. Atunci când dăruim creierul nostru secretă neurotransmițători direct implicați în dezvoltarea emoțiilor de bucurie, mulțumire, satisfacție, recunoștință. Generozitatea, de asemenea, diminuează stresul, scade nivelul de intensitate al simptomelor depresive și se reduce riscul izolării sociale, mai ales atunci când ia forma voluntariatului sau contribuției la viața comunității. Deci iată cum, alegând să trăim sub semnul generozității, aducem în viața noastră sănătate și longevitate. V-ați gândit vreodată la acest aspect al generozității? Ce beneficii aduce în viața voastră practicarea generozității?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Nu este de neglijat contribuția comportamentelor de generozitate la consolidarea sensului spiritual, profund, al vieții. Generozitatea începe prin a dărui cadouri, bani, haine, mâncare și evoluează către a dărui timp, atenție, afecțiune, intuind direct felul în care „a dărui” se întoarce înzecit asupra calității vieții noastre, asupra compasiunii și blândeții, asupra recunoștinței în fața darului vieții, asupra iertării de sine și față de celălalt. Ce oferți voi celor nevoiași? Sunteți pregătiți să le oferiți timpul, atenția și afecțiunea voastră?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Tu spui că eu sunt rege. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan.

În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: “Tu eşti regele iudeilor?” Isus a răspuns: “De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” Pilat a răspuns: “Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” Isus a răspuns: “Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. Atunci Pilat i-a zis: “Aşadar, eşti rege?” Isus i-a răspuns: “Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.  Cuvântul Domnului

 

 

DESPRE TRANSFORMARE ȘI MĂRTURIE                                                                       (Săptămâna 9)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Pentru că ieri am sărbătorit cea de-a XXXVI-a Zi Mondială a Tineretului, vă propunem ca săptămâna aceasta să reflectăm asupra scrisorii Papei Francisc adresată tinerilor. Ea se intitulează: “Ridică-te! Te pun martor al celor pe care le-ai văzut!” (cf. Fap 26,16). Plecând de la experiența convertirii apostolului Paul, papa ne invită “să ne deschidem la surprizele lui Dumnezeu, care vrea să strălucească lumina sa asupra drumului nostru. Să ne deschidem ca să ascultăm glasul său, şi prin fraţii noştri şi surorile noastre. Astfel ne vom ajuta unii pe alţii să ne ridicăm împreună, iar în acest moment istoric dificil vom deveni profeţi ai timpurilor noi, plini de speranţă!” Ne putem întreba: Care ar putea fi surprizele lui Dumnezeu pentru mine? La ce mă invită Dumnezeu prin ceilalți? Sunt eu pregătit să fiu un profet al speranței în lumea de azi?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Pe drumul spre Damasc, sf. Paul aude o voce care îi transformă viața. Ca şi Paul, fiecare dintre noi poate auzi în adâncul inimii această voce care îi spune: “Am încredere în tine. Cunosc istoria ta şi o iau în mâinile mele, împreună cu tine. Chiar dacă adesea ai fost împotriva mea, te aleg şi te fac prietenul și martorul meu”. Logica divină poate să facă din cel mai rău persecutor un mare prieten. Ne putem întreba: Obișnuiesc eu să ascult în tăcerea inimii mele vocea lui Isus care mă încurajează, mă mângâie și mă primește ca un prieten?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

“Atitudinea lui Paul înainte de întâlnirea cu Isus înviat nu ne este atât de străină. Câtă forţă şi câtă pasiune trăiesc şi în inimile voastre, dragi tineri! – spune papa - Dar dacă întunericul din jurul vostru şi înăuntrul vostru vă împiedică să vedeţi corect, riscaţi să vă pierdeţi în bătălii fără sens, chiar să deveniţi violenţi. Şi din păcate primele victime veţi fi voi înşivă şi cei care sunt mai aproape de voi. Există şi pericolul de a lupta pentru cauze care la origine apără valori juste, dar care, duse la exasperare, devin ideologii distructive. Câţi tineri astăzi, probabil determinaţi de propriile convingeri politice sau religioase, ajung să devină instrumente de violenţă şi distrugere în viaţa multora! Unii, digitali nativi, găsesc în ambientul virtual şi în reţelele sociale noul câmp de bătălie, recurgând fără scrupule la arma fake news pentru a împroşca otrăvuri şi a demola pe adversarii lor.” Ne putem întreba: Folosesc eu forța, pasiunea, talentele și energiile mele pentru a face bine semenilor mei?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Papa încheia scrisoarea către tineri: “Astăzi invitaţia lui Cristos adresată lui Paul este adresată fiecăruia şi fiecăreia dintre voi, tinerii: Ridică-te! Nu poţi rămâne la pământ pentru “a te plânge”, există o misiune care te aşteaptă! Şi tu poţi să fii martor al lucrărilor pe care Isus a început să le facă în tine. De aceea, îţi spun: Ridică-te şi dă mărturie despre iubirea şi respectul care este posibil să se instaureze în relaţiile umane, în viaţa familială, în dialogul dintre părinţi şi copii, dintre tineri şi bătrâni; Ridică-te şi apără dreptatea socială, adevărul şi corectitudinea, drepturile umane, pe cei persecutaţi, pe săraci şi pe vulnerabili, pe cei care nu au voce în societate; Ridică-te şi dă mărturie că existenţele eşuate pot să fie reconstruite, că persoanele deja moarte în spirit pot să învie, că persoanele sclave pot să redevină libere, că inimile oprimate de tristeţe pot regăsi speranţa; Ridică-te şi dă mărturie cu bucurie că Isus Cristos trăieşte! Răspândeşte mesajul său de iubire şi mântuire printre cei de vârsta ta, la şcoală, în lumea digitală, pretutindeni.” Sunt eu pregătit să fiu un martor al iubirii divine?

 

VINERI

Duminica I din Advent: Se apropie eliberarea voastră: Luca 21,25-28.34-36

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: “Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!”

 Cuvântul Domnului

 

Adventul                                                                                                                  (Săptămâna 10)

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, suntem deja în timpul adventului, un timp de post, de rugăciune, de purificare și de așteptare. Este un timp în care fiecare își ia niște hotărâri, niște angajamente, un timp de interiorizare în care fiecare meditează asupra relației cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine însuși. Sperăm ca acest timp de post să fie o binecuvântare pentru fiecare dintre noi. Dacă nu ați luat încă niște hotărâri, acum este momentul. Cum vreți să fiți în acest post? La ce renunțați? Poate fi acest timp o ocazie de a vă schimba viața, atitudinile, dorințele?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,1-6

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbevor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”. Cuvântul Domnului

 

Adventul                                                                                                                    (Săptămâna 11)

 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

În prima Scrisoare către Tesaloniceni, apostolul Paul ne invită să pregătim „venirea Domnului nostru Isus Cristos” (5,23), păstrându-ne fără prihană, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Sfântul Paul folosește tocmai cuvântul „venire”, în latinește „adventus”, de unde termenul liturgic Advent. Să reflectăm pe scurt asupra semnificației acestui cuvânt, care se poate traduce cu „prezență”, „sosire”, „venire”. În limbajul lumii antice, era un termen tehnic utilizat pentru a indica sosirea unui funcționar, vizita regelui sau a împăratului într-o provincie. Dar putea să indice și venirea divinității, care iese din ascuns pentru a se manifesta cu putere, sau care este celebrată ca prezentă în cult. Ne putem întreba: Pentru noi ce înseamnă Crăciunul? Pe cine așteptăm să vină: pe Isus sau pe Moș Crăciun?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Creștinii au adoptat cuvântul „advent” pentru a exprima relația lor cu Isus Cristos: Isus este Regele, intrat în această sărmană „provincie” denumită pământ pentru a-i vizita pe toți; la sărbătoarea sosirii sale îi face să ia parte pe toți care cred în el, toți care cred în prezența sa în adunarea liturgică. Prin cuvântul „adventus” se înțelegea în definitiv să se spună: Dumnezeu este aici, nu s-a retras din lume, nu ne-a lăsat singuri. Chiar dacă nu-l putem vedea și atinge cum se întâmplă cu realitățile sensibile, el este aici și vine să ne viziteze în felurite moduri. Îl putem vedea prezent și în frații noștri, mai ales în cei nevoiași. Simțim prezența lui Dumnezeu în viața noastră? Îl vedem în frații suferinzi și nevoiași?

 

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Semnificația expresiei „advent” o cuprinde și cea de „visitatio”, care înseamnă simplu „vizită”; în acest caz, este vorba de o vizită a lui Dumnezeu: el intră în viața mea și vrea să mi se adreseze. Toți experimentăm, în existența cotidiană, că avem puțin timp pentru Domnul și puțin timp chiar și pentru noi. Sfârșim prin a fi absorbiți de „a face”. Nu este poate adevărat că adesea tocmai activitatea de a poseda, societatea cu multiplele ei interese, monopolizează atenția noastră? Nu este oare adevărat că oamenii dedică mult timp divertismentului și distracțiilor de tot felul? Uneori lucrurile ne copleșesc și de-a dreptul ne „târăsc”. De aceea este nevoie să ne oprim puțin din acțiunile noastre pentru a reflecta asupra rolului lui Dumnezeu. Cât timp acordăm noi zilnic rugăciunii? Este mai important să facem cât mai multe sau să începem fiecare activitate cu o scurtă rugăciune?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Adventul ne invită să ne oprim în tăcere pentru a percepe și capta o prezență. Este o invitație la a înțelege că fiecare dintre evenimentele zilei sunt semne aluzive pe care Dumnezeu ni le adresează, semne ale atenției pe care o are față de fiecare dintre noi. Cât de frecvent Dumnezeu ne face să percepem ceva din iubirea sa! A ține  un „jurnal interior” al acestei iubiri ar fi o îndeletnicire frumoasă și salutară pentru viața noastră! Adventul ne invită și ne stimulează să îl contemplăm pe Domnul prezent. Certitudinea prezenței sale nu ar trebui oare să ne ajute să vedem lumea cu ochi diferiți? Nu ar trebui oare să ne ajute să considerăm toată existența noastră ca „vizită”, ca un mod în care el poate veni la noi și deveni vecinul nostru în orice situație?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,10-18

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

Cuvântului Domnului

 

Adventul, timp de așteptare prin rugăciune, caritate și speranță                            (Săptămâna 12)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, suntem la jumatatea drumului spre darul cel mai frumos pe care îl primim în fiecare an de Crăciun: Nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Pe parcursul acestei săptămâni vom continua să reflectăm asupra semnificației Adventului. Știm deja că adventul reprezintă un timp de așteptare, de reflecție și de convertire. Este un timp de reînoire pe care Dumnezeu ni-l oferă  pentru a pregăti inimile noastre pentru nașterea lui Isus. De aceea ne putem întreba: Cum am trăit eu până acum acest timp sfânt al adventului? Am folosit acest timp pentru a reflecta și pentru a schimba ceva?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, timpul Adventului ne invită să așteptăm venirea lui Isus prin reflecție și rugăciune. Papa Francisc ne spune că “Rugăciunea ține aprinsă candela inimii. Mai ales atunci când simțim că entuziasmul se răcește, rugăciunea îl reaprinde, pentru că ne conduce din nou la Dumnezeu” El ne îndeamnă să nu ne oprim din a ne ruga “chiar și în zilele cele mai încărcate să spunem: Vino, Doamne Isuse! Să repetăm această rugăciune de-a lungul zilei, iar sufletul va rămâne vigilent.” Ne putem întreba: Mi-am deschis eu inima pentru a reflecta și a mă ruga? Sunt pregătit să îl primesc pe Isus în inima mea?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, timpul Adventului ne îndeamnă la caritate, să privim în afara noastră, deschizându-ne inima faţă de necesităţile fraților noștri și faţă de dorința unei lumi mai bune. Este dorința de a oferi ajutor  celor săraci, neajutorați și abandonați. Acest timp este pentru a întinde mâinile în semn de ajutor pentru cei care au nevoie de noi. Să reflectăm asupra acestor aspect: Am ales eu să ofer ajutor celor nevoiași? Ce pot face ca să ajut mai mult?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi elevi, un alt îndemn pe care ni-l oferă acest timp sfânt este să împărtășim speranța. Papa Francisc ne invită să împărtășim speranța prin „cuvinte de încurajare, care dau susținere, care întăresc, care consolează, care stimulează, în loc de cuvinte care înjosesc, care întristează, care irită, care disprețuiesc” (enc. Fratelli tutti, 223). El ne transmite că uneori, pentru a da speranță este îndeajuns a fi „o persoană politicoasă, care pune deoparte propriile preocupări și urgențe pentru a acorda atenție, pentru a dărui un zâmbet, pentru a spune un cuvânt stimulator, pentru a face posibil un spațiu de ascultare a celuilalt în mijlocul unei indiferențe atât de mari”. Împărtășesc eu speranța prin cuvinte de încurajare, care dau susținere, care întăresc, care consolează, care stimulează? Sunt interesat de persoana de lânga mine?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!  Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?  Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu!  Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”  Cuvântului Domnului

 

Vine Crăciunul!                                                                                                             (Săptămâna 13)

 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi tineri lasallieni, Crăciunul este sărbătoarea nașterii lui Isus, dar și sărbătoarea familiei, a apropierii dintre oameni. Forme ale familiarității și apropierii dintre oameni întâlnim în aceste zile nu doar pe rețelele de facebook și instagram, ci și pe străzile, instituțiile și chiar în casele noastre. Peste tot răsună colindele de Crăciun, ce încântă auzul și deschid inima. De asemenea, felicitări de Crăciun pline de urări și dorințe nobile de bine și fericire sunt schimbate  între persoane de aproape sau de departe. În acest sens ne putem întreba: Profit eu din plin de farmecul acestei perioade pentru a savura colindele noastre? Mă alătur și eu diferitelor coruri pentru a-i încânta pe ceilalți cu colindele aducătoare de bucurie? Am pregătit eu  sau voi pregăti o felicitare și un gând bun de Crăciun pentru cei apropiați?

  

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Un alt mod practic de a ne pregăti pentru Crăciun este realizarea decorului sărbătorii: străzile sunt împodobite deja, la fel și școala noastră. Sigur că și în casele voastre a început să se contureze Betleemul modern, cu împodobiri de tot felul, luminițe strălucitoare, bucate delicioase, cadouri... și multă voie bună: Crăciun însă fără iesle, fără prunc, e orice, dar nu Crăciunul. De aceea să nu uităm să adăugăm ieslea lui Isus la împodobirile noastre. Și nu oricum sau oriunde, ci s-o punem în centru, pentru că a celebra Crăciunul înseamnă a celebra apropierea lui Dumnezeu prin întruparea pruncului Isus. Dumnezeu a fost întotdeauna aproape de poporul său, dar atunci când s-a întrupat și s-a născut Isus, a fost foarte aproape. De aceea ne putem întreba: Cum voi decora eu casa mea? Voi construi și eu o iesle? Mă voi lăsa interpelat de personajele din Iesle, mai ales de acest prunc, Emanuel: Dumnezeu-cu-noi?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Este ultima zi înainte de vacanța Crăciunului. Mai sunt doar două zile până la marea sărbătoare. Pregătirile administrative și culinare sunt în toi. În general, greul acestor pregătiri stau pe umerii părinților, mai ales ai mamelor. În plus, sigur că avem rude, mai ales bunici, care din cauza bolilor sau a bătrâneții lor nu pot să se bucure de farmecul Crăciunului. Ce frumos ar fi dacă în aceste zile libere de vacanță am fi plini de inițiativă și am da o mână de ajutor atât mămicilor noastre cât și persoanelor care au mai mare nevoie de ajutorul nostru! Ce-ar fi dacă în această vacanță am ieși din căldura casei și a comodității noastre și am face o vizită unei persoane dragi pe care nu am vizitat-o de mult!? Știind că în celălalt, mai ales în cel nevoiaș, este prezent pruncul Isus!

 

MANIFESTAREA LUI DUMNEZEU                                                               (Săptămâna 13b)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi tineri lasallieni, după o vacanţă binemeritată, iată-ne din nou la şcoală. Inima și mintea noastră  încă mai sunt acordate și ancorate în universul Crăciunului care se încheie anul acesta duminică, odată cu sărbătoarea Botezului Domnului. În reflecțiile noastre din această săptămână vom aborda diferite teme care sunt inspirate din mesajul Crăciunului, precum: pacea, disponibilitatea, solidaritatea, epifania.

Isus, pruncul născut la Betleem, mai este numit și principele păcii, pentru că prin tot ceea ce a fost și a făcut a promovat pacea în lume, ca și inimi. De aceea pe 1 ianuarie sărbătorim ziua mondială a păcii. Este sinonimul perfect al fericirii. Toți vrem să ne bucurăm și să trăim în pace. Conștientizarea valorii păcii se face mai ales când ea a fost pierdută. Iar drumul înapoi spre pace este deseori lung și anevoios. Asta pentru că totul ține de mentalitate și atitudine. Papa ne amintește că pentru a parcurge drumul păcii și a construi  efectiv pacea e nevoie de dialogul între generații și între culturi. Cultura dialogului duce neapărat la pace. Iar motoarele păcii sunt instruirea și educația. Ne putem întreba: Încerc eu să rezolv conflictele mele pe calea dialogului?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Astăzi vom reflecta asupra valorilor sensibilității și disponibilității. În ieslele pe care le avem în bisericile noastre parohiale, o putem admira pe Maica Domnului, care privește cu duioșie la pruncul ei, Isus. În contextul nostru social tulbur și nesigur, această scenă și această duioșie sensibilizatoare a Mariei ne încurajează. Dar această sensibilitate și duioșie a Mariei, fără disponibilitate ar fi sterile. Ea îl pune pe Isus la dispoziția tuturor. Astfel se produce schimbarea în păstori, în magi, etc. Lumea noastră se schimbă și viaţa tuturor se îmbunătățește numai dacă ne punem la dispoziţia celorlalţi, fără a aştepta ca să înceapă ei să facă asta. Dacă devenim artizani de fraternitate, vom putea să ţesem din nou firele unei lumi sfâşiate de conflicte, războaie şi violenţe. Ne putem întreba: Sunt eu sensibil față de tot ce mă înconjoară? Colaborez eu concret pentru a îmbunătăți relațiile și lumea în care trăiesc?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Solidaritatea este una din expresiile cel mai des auzite și chiar trăite în această perioadă a Crăciunului: Dumnezeu s-a solidarizat cu oamenii trimițându-l chiar pe fiul său în lume; Cristos se naște astăzi în fiecare gest de solidaritate față de semenii în nevoi, etc. Cert este că acest timp de pandemie, care a mărit în toată lumea sentimentul de rătăcire, după o primă fază de reacţie, în care ne-am simţit solidari în aceeaşi barcă, s-a răspândit tentaţia lui “să se salveze cine poate”. Dar, slavă Domnului, am reacţionat din nou cu sentimentul de solidaritate. Solidaritatea nu vine de la lume, ci de la Isus care a imprimat o dată pentru totdeauna în istoria noastră “direcţia” vocaţiei sale originare: a fi toţi surori şi fraţi, fii ai unicului Tată. Ne putem întreba: Simt și trăiesc cu gratitudine solidaritatea divină și umană în viața de zi cu zi?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Astăzi este sărbătoarea Epifaniei Domnului: Dumnezeu întrupat în pruncul Isus se dezvăluie regilor magi, iar aceștia, odată ce-l descoperă, îl adoră. Magii ne sunt un model. E erau astrologi și au pus energiile lor în slujba științei. Și-au asumat riscurile și primejdiile. S-au lăsat călăuziți de lumina cerească și au sfârșit prin a vedea cu ochii roadele muncii lor, devenind protectori, mesageri și mărturisitori de divin. Adevărata cultură nu-l exclude pe Dumnezeu, ci îl are drept călăuză, apogeu și încoronare vitală. Ne putem întreba: Sunt eu deschis să percep semnele prezenței lui Dumnezeu în științele pe care le studiez? Mă minunez și vorbesc și altora despre minunile sale?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Isus a fost botezat şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,15-16.21-22

În acel timp, deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: “Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc”. În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: “Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea”. Cuvântul Domnului

 

Începutul anului                                                                                                                  (Săptămâna 14)

 

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Am început un nou an calendaristic. Unii oameni obişnuiesc să îşi facă diferite propuneri la început de an nou, pentru a avea un an mai bun. Unii îşi propun să facă mai multă mişcare, alţii să înveţe sau să citească mai mult, unii să fie mai buni, alţii să fie mai răbdători, mai iertători, să facă mai multe fapte bune. Este important să pornim cu gânduri bune la drum în noul an, dar şi mai important este să ne străduim să împlinim toate propunerile pe care ni le facem. Dacă le așternem pe o hârtie sau dacă le întipărim în memorie nu înseamnă că se vor împlini, dacă nu depunem efort pentru realizarea lor. Vă provocăm să vă notați la sfârșitul unui caiet câteva propuneri pe care să le urmăriți anul acesta: propuneri școlare, propuneri personale sau propuneri afective.

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Suntem la începutul unui nou an şi este firesc să ne confruntăm cu câteva întrebări. Aceste întrebări pot fi legate de activitățile pe care le-am făcut anul trecut, de relația noastră cu ceilalți și cu Dumnezeu, dacă ne-am atins obiectivele sau dacă suntem mulțumiți de ceea ce am realizat. Totodată, apar întrebări și despre anul pe care îl avem înainte: Oare cum va fi noul an? Ce planuri ar trebui să-mi fac? Ce ar trebui să realizez în noul an? Oare voi putea realiza ceea ce-mi propun? Este important, dragi elevi, să ne fixăm niște obiective, deoarece acestea ne ajută să ne stabilim priorităţile şi să ne concentrăm asupra a ceea ce este important. Dacă nu ați făcut până acum acest lucru, aveți ocazia astăzi.

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Fiecare an îl începem cu dorinţa de a deveni persoane noi, de a ne comporta într-o manieră nouă. Credem în posibile relaţii, cuvinte, gesturi, alegeri și drumuri noi… Descoperim astfel că trecerea timpului nu ne „anesteziază”, ci deschide orizonturi noi. Începutul de an stă mereu sub semnul noutăţii. Ne dorim ca anul să înnoiască viaţa noastră, să o transforme, să aducă ceva diferit față de ceea ce a fost. Dacă am putea, câte lucruri noi nu am aduce în viaţa noastră?! Tot ceea ce este nou are o fascinaţie deosebită. O haină nouă ne face să ne simţim mai atrăgători; un telefon mobil nou ne face să ne simţim mai importanţi în faţa altora; o experienţă nouă ne face să descoperim o altă realitate a vieţii noastre. Dar oare acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le înnoim? Să ne întrebăm: Ce doresc să aduc nou în viața mea: lucruri exterioare sau să mă transform într-un om nou?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Să nu ezităm, dragi elevi, să ne construim planuri şi proiecte frumoase pentru noul an. Anul 2022 este un dar de mare preţ pe care ni-l face Dumnezeu. Avem în faţa noastră un imens spaţiu de acţiune. Să începem împreună cu Domnul şi el va realiza prin noi lucruri uimitoare. Să nu ne fie teamă să visăm, pentru că visul nostru ne stabileşte obiectivele; obiectivele ne trasează acţiunile; acţiunile noastre dau naştere rezultatelor; rezultatele ne aduc succesul. Ce ne dorim pentru noul an? Succesul sau insuccesul? Dacă vrem să avem succes, trebuie să muncim pentru el. Doar de noi depinde să îl realizăm.

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,1-11

În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost chemat şi Isus cu discipolii lui. Lipsind la un moment dat vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu”. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceţi tot ce vă va spune”. Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele cu apă!” Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: „Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!” Ei i-au dus. Când a gustat stolnicul apa devenită vin - şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau - stolnicul l-a chemat pe mire şi i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!” Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

 

Cuvântului Domnului

 

 

Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor                                               (Săptămâna 15)

Luni

            La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, în perioada18-25 ianuarie se va desfășura Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Tema aleasă de acestea pentru acest an de rugăciune și reflecție este: „Am văzut steaua lui la răsărit și am venit să-l adorăm” care se bazează pe textul din Evanghelia după Sfântul Matei (2,1-12). Această tema  subliniază faptul că, în aceste vremuri dificile, mai mult ca oricând, avem nevoie de o lumină care strălucește în întuneric, iar această lumină este Isus Cristos. Vă invităm dragi elevi ca pe parcursul acestei săptămâni să ne alăturăm întregii comunități creștine prin rugăciuni, reflecții și gesturi mici care ne unesc și care fac din noi o mare familie creștină.

Marţi

            La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 secunde).  Dragi elevi, Conform Evangheliei după SfântulMatei (2,1-12), apariția stelei pe cerul Iudeei reprezintă un semn al speranței, care îi conduce pe magi la locul unde adevăratul Rege și Mântuitor este revelat. Această stea este un dar, o indicație a prezenței iubirii lui Dumnezeu faţă de întreaga omenire. Isus este lumina care a mers și mai departe în întunericul lumii când, pentru noi și pentru mântuirea noastră, s-a golit pe sine și a devenit ascultător până la moarte. El a făcut acest lucru pentru a ne lumina drumul către Tatăl, astfel încât să-l putem cunoaște pe Tatăl și să cunoaştem iubirea pe care o are faţă de noi, iubirea care l-a dat pe singurul său Fiu pentru noi, astfel încât oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dragi elevi, suntem noi conștienți de darul pe care ni l-a făcut Dumnezeu prin Isus Cristos, invitându-ne să fim toți membrii ai aceeleasi familii creștine? Îi considerăm pe cei de lângă noi ca fiind frații și surorile noastre în Cristos?

Miercuri

          La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 secunde). Magii reprezită un simbol al diversității popoarelor și al universalității chemării lui Dumnezeu care apare în lumina stelei care strălucește din răsărit. Căutarea neobosită a regelui nou-născut din partea magilor reprezintă toată nevoia omenirii pentru adevăr, bunătate și frumusețe. Prin gestul neobosit al magilor creștinii sunt chemați să fie în faţa lumii un semn al unității lui Dumnezeu pe care o aduce cu el. Provenind din culturi, rase și limbi diferite, creștinii împărtășesc aceeaşi căutare a lui Cristos și o dorință comună de a-l adora. Misiunea poporului creștin este să fie un semn, ca şi steaua, care conduce dorința de Dumnezeu a întregii omeniri spre Cristos și să fie mijlocirea prin care Dumnezeu aduce unitatea tuturor popoarelor. Simțim noi, precum magii, necesitatea de a găsi adevărul, bunătatea și frumusețea? Ce gesturi putem face pentru a contribui la unitatea creștină dintre noi?

Joi

     La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, o parte din actul de omagiu al magilor constă în deschiderea comorilor lor, oferirea darurilor, care din antichitatea creștină au fost înțelese ca semne ale diferitelor aspecte ale identității lui Cristos: aur pentru regalitatea sa, tămâie pentru divinitatea sa şi smirna care prevestește moartea sa. Când creștinii se adună împreună și își deschid comorile și inimile pentru a aduce omagiu lui Cristos, toți se îmbogățesc pe măsură ce darurile diferitelor puncte de vedere proprii sunt împărtășite. Ne putem întreba: Cu ce daruri personale putem contribui pentru a ne apropia și a deveni împreună membrii ai aceleași feamilii creștine?

 

Vineri      

Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,1-4; 4,14-21 Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului,  după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil,  ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească.  I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: ”Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”. Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. A început apoi să le vorbească: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre”.                                                                                                                                             Cuvântul Domnului

 

VALOAREA UNIRII                                                                                       (Săptămâna 16)

Marţi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec). 

Pentru că ieri am sărbătorit Mica Unire a principatelor române de la 1859, vom reflecta și săptămâna aceasta asupra valorii unirii, respectiv a unității. Al. I. Cuza, referindu-se la așteptatul eveniment al unirii, spunea: “Unirea e singură stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o aștepta de atât de mult timp.” Gestul strămoșilor noștri a presupus un efort de transformare a mentalității individuale și colective. Astfel au fost capabili să intuiască avantajele unirii sub stindardul aceleiași identități statale și naționale. Apreciem noi spiritul de împăcare al strămoșilor noștri, precursori ai României de azi? Suntem noi mândri de apartenența noastră la România și la valorile ei?

 

Miercuri

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.).

Marele unificator neobosit Konrad Adenauer, care a fost cancelar al Germaniei între 1949-1963, a schimbat mai mult decât oricine imaginea Germaniei postbelice și a istoriei europene. El realizase că o pace durabilă nu putea fi realizată decât printr-o Europă unită. Spre sfârșitul vieții sale spunea: “Uniunea Europei a fost un vis al unei mâini de oameni. Ea a devenit o speranță pentru mulți iar astăzi este o necesitate pentru toți.” Suntem noi conștienți de avantajele apartenenței noastre la Comunitatea unită a Europei? La ce ne obligă faptul de a fi parte din această comunitate unită?

 

Joi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.).

Astăzi trăim într-o lume a globalizării în care libertatea crescândă de mișcare, gândire și acțiune fac din noi toți o fraternitate universală, concetățeni și locuitori ai casei comune numită pământ. Unitatea și globalizarea sunt binevenite, dar ele aduc cu sine provocări multiple. Papa Francisc, abordând fenomenul globalizării, spunea că “unitatea este un dar, însă în același timp este și o foarte înaltă responsabilitate.” De aceea trebuie să răspundem “împotriva globalizării indiferenței cu globalizarea solidarității și fraternității. Ca atare, ne este ușor să-i privim cu compasiune pe ceilalți ca frați și surori, indiferent de etnie, limbă, rasă, religie...?

 

Vineri      

DUMINICA a 4-a de peste an

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,21-30

În acel timp, Isus a început să le vorbească celor din sinagogă: “Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: “Nu este acesta fiul lui Iosif?” Dar el le-a spus: “Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafarnaum, fă şi aici, în patria ta!» Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, dar Ilie nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat decât doar Naaman Sirianul”. Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.                                                                          Cuvântul Domnului

 

 

 

A asculta cu urechea inimii                                                                              (Săptămâna 17)

Luni

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec).  Dragi elevi, săptămâna aceasta vom reflecta asupra valorii ascultării, plecând de la mesajul Papei Francis pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale. Papa susține că verbul a asculta este decisiv în gramatica comunicării și condiție a unui dialog autentic. Pentru a putea discuta cu ceilalți este nevoi și de capacitatea de a asculta ce au ceilalți de spus, de a respecta părerile lor, de a nu ne impune mereu și brutal propriile idei. Suntem pe punctul de a pierde capacitatea de a-l asculta pe cel din fața noastră, fie în urzeala normală a raporturilor de fiecare zi, fie în dezbaterile despre cele mai importante teme ale vieții civilizate. Ne putem întreba: Suntem capabili de a asculta cee ace au ceilalți de spus? Le respectăm opinia sau căutăm să ne impunem propriile idei?

 

Marţi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec). 

Din paginile biblice învățăm că ascultarea nu are numai înțelesul unei percepții acustice, dar este esențial legată de raportul dialogic dintre Dumnezeu și omenire. Începutul primei porunci a Legii, „Ascultă, Israele” (Deut 6,4), este propus iar și iar în Biblie, astfel încât Sfântul Paul va spune că credința vine din auzirea Cuvântului lui Cristos (cf. Romani 10,17). Inițiativa, într-adevăr, îi aparține lui Dumnezeu care ne vorbește, căruia noi îi răspundem ascultându-l; chiar și această ascultare, în cele din urmă, vine din harul său, după cum se întâmplă cu nou-născutul care răspunde la privirea și glasul mamei și tatălui. Să ne întrebăm: Sunt capabil să ascult ceea ce Dumnezeu îmi transmite prin ceilalți? Am răbdare de a asculta voința lui sau rugăciunea este o vorbărie goală, un zgomot?  Ascult de părinții mei sau îi consider învechiți?

 

Miercuri

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.).

Dintre cele cinci simțuri, cel privilegiat de Dumnezeu pare să fie întocmai auzul, poate pentru că este mai puțin invaziv, mai discret decât vederea și, de aceea, lasă ființa umană mai liberă. Ascultarea corespunde stilului umil al lui Dumnezeu. Este acea acțiune care îi permite lui Dumnezeu să se reveleze drept Cel care, vorbind, îl face pe om după chipul său și, ascultând, îl recunoaște drept interlocutor al său. Dumnezeu îl iubește pe om, de aceea îi adresează Cuvântul, de aceea „își pleacă urechea” ca să-l audă. Omul, dimpotrivă, tinde să fugă de relație, să întoarcă spatele și “să-și închidă urechile” pentru a nu trebui să asculte. Refuzul de a asculta ajunge, deseori, să devină agresivitate față de celălalt, cum s-a întâmplat celor care îl ascultau pe Ștefan, care, astupându-și urechile, s-au dezlănțuit cu toții împreună asupra lui (cf. Fapte 7,57). Noi facem la cel cu aproapele? Îi întoarcem spatele și nu-l ascultăm tocmai pentru că are dreptate? Îi ascultăm doar pe cei care ne spun doar ceea ce vrem să auzim,  chiar dacă sunt minciuni?

 

Joi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.).

Cu toții avem urechi, dar de multe ori chiar și cel care are un auz perfect nu reușește să-l asculte pe celălalt. Există, într-adevăr, o surzenie interioară, mai gravă decât cea fizică. Ascultarea, într-adevăr, nu se referă numai la simțul auzului, dar la toată persoana. Adevăratul centru al ascultării este inima. Regele Solomon, deși era foarte tânăr, s-a dovedit înțelept pentru că i-a cerut Domnului să-i dăruiască “o inimă care ascultă” (1 Regi 3,9). Sfântul Augustin îndemna la a asculta cu inima, la a primi cuvintele nu pe plan exterior, în urechi, ci spiritual, în inimi: “Să nu aveți inima în urechi, ci urechile în inimă”. Sfântul Francisc din Assisi îi îndemna pe Frați “să-și plece urechea inimii”. Suntem capabili să ascultăm cu inima? Suntem dispuși să cerem de la Dumnezeu o inimă care ascultă?

 

Vineri      

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11

În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: “Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” Răspunzând, Simon i-a spus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: “Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: “Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.                                                                               Cuvântul Domnului

 

Valoarea acceptării                                                                                                                   (Săptămâna 18)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, una din valorile promovate de motoul acestul an anului școlar este acceptarea. Noțiunea de acceptare are multiple înțelesuri precum: a primi, a consimți, a fi de acord cu, a suporta, a tolera. Acceptarea este una din nevoile esențiale ale oamenilor și nu putem trăi fără a construi relații cu ceilalți. Dorim să fim acceptați, iubiți și valorizați iar ceilalți din jur să ne recunoască și să ne aprecieze munca și eforturile. Simțim nevoia “unui cuvânt bun”, a unei mângăieri, a unei încurajări. Iar dacă fiecare dintre noi avem nevoie de toate acestea gândiți-vă cât de mult are nevoie cel de lângă noi de acceptare. Cum practici tu acceptarea celui de lângă tine? Ce cuvinte folosești pentru a-ți încuraja colegii, prietenii, frații/surorile?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Acceptarea celor din jurul nostru începe întotdeuna cu acceptarea propriei persoane. Acceptarea de sine înseamna să alegi să accepți toate părțile din tine, atât cele bune cât și cele care lasă de dorit, să te simți bine în pielea ta, să fii împăcat cu propria persoană. Cu cît acceptarea de sine este mai mare, cu atât fiecare dintre noi poate evolua mai bine. Daca ne acceptăm ca fiind persoane cu părți mai puțin bune, atunci cînd greșim în loc să ne învinovățim, ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre, fără să dăm vina pe altcineva și astfel evoluăm devenind persoane mai bune. Ne putem întreba: Mă accept eu pe mine însumi așa cum sunt, cu părțile mele bune și cele mai puțin bune? Îmi doresc eu să evoluez mereu și să devin o persoana mai bună?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, acceptarea celuilalt presupune capacitatea de a face distincție între faptul că ne place/displace o trasătură sau un comportament al unei persoane, respectiv faptul că ne place/displace întreaga persoană. Acceptarea necondiționată presupune acceptarea persoanei cu toate problemele sale, acceptarea ei ca întreg, ca om. Mulți dintre noi ne consumăm resurse înspre a-i schimba pe ceilalți, a-i controla, a-i modela după propriile opinii legate de cum trebuie să gândim și să ne comportăm și uităm că oamenii au dreptul să gândească pentru ei înșiși și au libertatea de a alege cum se comportă. Dacă le respectăm acest drept și acceptăm diferențele dintre noi, putem avea o relație mai sănătoasă cu cei din jurul nostru. Îi accept eu cu adevărat pe cei din jurul meu? Ce pot face pentru a-l accepta cu adevărat pe aproapele meu?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Acceptarea propriei persoane și a celui de lângă noi necesită conștientizare și meditație pentru a renunța la judecată și critică. Este o abilitate importantă deoarece ne permite să trăim în prezent, să câștigăm pacea interioară și să prevenim stresul. Acceptarea ne permite să ne conectăm cu ceilalți cu mai multă compasiune și fără a judeca. Acceptarea necondiționată a altuia, respectul pentru acea persoană, pentru imperfecțiunile sale, pentru alegerile sale, indica clar gradul de împacare cu sine și nivelul nostru de toleranță. Suntem pregătiți să îi acceptăm pe cei de lângă noi cu compasiune și fără judecată?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Fericiţi voi, cei săraci! Dar, vai vouă, bogaţilor!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,17-18a.20-26

În acel timp, coborând împreună cu Cei Doisprezece, Isus s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din toată zona de coastă a Tirului şi a Sidonului, au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Ridicându-şi ochii spre discipolii săi, a spus: “Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii. Dar, vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi plânge! Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi”. Cuvântul Domnului

 

           

 

Despre toleranță                                                                                                     (Săptămâna 19)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi tineri lasallieni, săptămâna aceasta vom reflecta asupra toleranței. Sensul inițial al toleranței este de a suporta ceva dificil de acceptat, de care nu poți scăpa sau pe care nu îl poți evita sau schimba, care este definit sau se impune prin forța legii, eticii, obiceiurilor culturale etc. În trecut, înțelesul uzual al toleranței era de a permite cu bunăvoință ca ceva negativ sau considerat negativ (o opinie, practică, rasă, religie, naționalitate etc.) să coexiste alături de forma oficială acceptată, dintr-o atitudine de superioritate. Astăzi, toleranța se referă la acceptarea diversității, ceea ce implică nevoia de acceptare reciprocă, în numele unor valori sau principii superioare. Ne putem întreba: sunt eu o persoană tolerantă față de cei care sunt diferiți de mine?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Toleranța înseamnă respect, acceptarea și aprecierea diversității, ca formă de exprimare a umanității noastre. Pentru a fi tolerant, este nevoie să ai cunoștințe, un spirit deschis, libertate de gândire, integritate, capacitate de comunicare, încredere în sine și conștiință de sine. Toleranța nu mai este o concesie făcută de pe poziții de putere, un act de bunăvoință către cei de pe niveluri inferioare, indulgență față de cei neajutorați. Este un principiu fundamental, fără de care valorile umanității ar rămâne doar enunțuri fără substanță. Ne putem întreba: respect, accept și apreciez pe cei care sunt și gândesc diferit față de mine?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Într-o societate, intoleranța este suma intoleranței tuturor membrilor săi individuali. Stereotipurile, stigmatizarea, insultele și glumele cu tentă rasială sunt exemple ale exprimării intoleranței individuale, la care unii oameni sunt supuși zilnic. Intoleranța naște intoleranță. Își face victimele să caute răzbunare. Pentru a combate intoleranța, indivizii trebuie să devină conștienți de legătura dintre comportamentul lor și cercul vicios al neîncrederii și violenței în societate. Fiecare dintre noi trebuie să înceapă prin a se întreba: gândesc despre oameni în stereotipuri? Îi resping pe cei care sunt diferiți fată de mine? Îi consider pe ei vinovați pentru problemele mele?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Toleranța este o atitudine de a accepta, fără a judeca sau a critica, diversitatea de idei, opinii, credințe, persoane, minorități, rase, politici, stiluri de viață etc. diferite de ale noastre și cu care nu suntem de acord. Deci toleranța trebuie să fie acea atitudine pozitivă de recunoaștere și apărare a drepturilor umane universale ale oricui, deoarece în nicio împrejurare nu poate fi justificabilă încălcarea acestor drepturi fundamentale. Toleranța ne permite astfel să trăim în pace cu ceilalți, la nivel social sau individual, mai ales cu cei care nu ne seamănă. Lipsa de toleranță duce la războaiele dintre religii, dintre culturi, dintre rase. Fără toleranță nu ne putem gândi la drepturile omului, la pluralism, la democrație, la respectarea voluntară a legilor. Lipsa de toleranță duce la o societate controlată de dogmatism, absolutism, legea junglei, conformism și constrângere. Ne putem întreba: iau eu apărarea celor care suferă din motive de intoleranță cu substrat religios, comportamental, rasial, cultural, politic, etc...?

 

VINERI

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,27-38

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează! Celui care te loveşte peste un obraz întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care-ţi ia mantia nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica! Celui care îţi cere dă-i şi de la cel care a luat dintr-ale tale nu cere înapoi! Aşa cum vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le la fel! Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Căci şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor care vă fac bine, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii fac la fel. Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească la fel înapoi. Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi răi. Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv! Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi fi iertaţi; daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă!” Cuvântul Domnului

 

 

 

Ascultarea                                                                                                       (Săptămâna 21)

Luni

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec). Papa Fransisc susține că există o folosire a auzului care nu este o adevărată ascultare, ci opusul său: a trage cu urechea. De fapt, o ispită mereu prezentă și care astăzi, în timpul lui social web, pare să se fi acutizat este aceea de a trage cu urechea și a spiona, instrumentalizându-i pe ceilalți pentru un interes al nostru. Dimpotrivă, ceea ce face comunicarea bună și pe deplin umană este tocmai ascultarea celui pe care-l avem în fața noastră, față în față, ascultarea celuilalt de care ne apropiem cu deschidere leală, încrezătoare și onestă. Să ne întrebăm: Cu ce scop îi ascult pe ceilalți? Ca să îi spionez sau ca să mă apropii tot mai mult de ei și să le câștig încrederea?

 

Marţi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec).  Lipsa de ascultare, pe care o experimentăm de atâtea ori în viața zilnică, apare din păcate evidentă și în viața publică, unde în loc de a ne asculta, adesea „ne vorbim pe la spate”. Acesta este un simptom al faptului că, mai mult decât adevărul și binele, se caută consensul; mai mult decât la ascultare, suntem atenți la audiență. În schimb, buna comunicare nu încearcă să impresioneze publicul cu gluma cu efect, cu scopul de a-l ridiculiza pe interlocutor, ci acordă atenție motivațiilor celuilalt și încearcă să ducă la perceperea complexității realității. Este trist atunci când, și în Biserică, se formează grupări ideologice, ascultarea dispare și lasă locul la contrapoziții sterile. Să ne întrebăm: Îmi place să vorbesc pe la spate sau spun în față ceea ce am de spus? Sunt capabil să filtrez informațiile pe care le aud înainte de a le da mai departe?

 

Miercuri

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.). Ascultarea este primul ingredient indispensabil al dialogului și al bunei comunicări. Nu se comunică dacă mai întâi nu s-a ascultat și nu se face bun jurnalism fără capacitatea de a asculta. Pentru a oferi o informație solidă, echilibrată și completă este necesar de a asculta îndelung. Pentru a relata un eveniment sau a descrie o realitate într-un reportaj este esențial a ști să se asculte, dispuși chiar de a schimba ideea, de a modifica propriile ipoteze de pornire. De fapt, numai dacă se iese din monolog se poate ajunge la acea concordanță de voci care este garanție a unei adevărate comunicări. A asculta mai multe surse, „a nu se opri la primul local” asigură credibilitate și seriozitate informațiilor pe care le transmitem. Suntem dispuși să ne oprim din activitățile noastre pentru a-i asculta pe ceilalți? Putem renunța la orgoliu și la monolog pentru a intra în comuniune cu aproapele?

 

Joi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.). Un mare diplomat al Sfântului Scaun, cardinalul Agostino Casaroli, vorbea despre „martiriu al răbdării”, necesar pentru a asculta și a fi ascultați în tratativele cu interlocutorii mai dificili, cu scopul de a obține un bine posibil în condiții de limitare a libertății. Dar și în situații mai puțin dificile, ascultarea cere mereu virtutea răbdării, împreună cu capacitatea de a ne lăsa surprinși de adevăr, fie el și numai un fragment de adevăr, în persoana pe care o ascultăm. Numai uimirea permite cunoașterea. Mă gândesc la curiozitatea infinită a copilului care privește la lumea înconjurătoare cu ochii holbați. A asculta cu această dispoziție a sufletului este mereu o îmbogățire, pentru că va exista mereu un lucru, chiar minim, pe care-l voi putea învăța de la celălalt și a-l pune în practică în viața mea. Vă îmbogățesc discuțiile cu ceilalți? Ce învățați din apropierea față de ceilalți și din dialogul cu ei?

 

Vineri      

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-45

În acel timp, Isus le-a spus şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! Căci nu este niciun pom bun care să facă fructe rele şi, iarăşi, niciun pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaşte după fructele proprii: doar nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbeşte din prisosul inimii”.                                                                             

Cuvântul Domnului

 

Postul Mare 2022: Să nu obosim în a face binele!                                                                                                                                        (Săptămâna 22)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, ziua de miercuri, 2 martie, marchează începutul unei perioade de reînnoire personală şi comunitară care ne conduce pe urmele lui Isus Cristos mort şi înviat. Pentru parcursul Postului Mare din acest an Papa Francisc ne îndeamnă să reflectăm asupra mesajului sfântului Paul adresat galatenilor: „Să nu obosim în a face binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom deveni leneşi! Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor” (Gal 6,9-10).” Acest îndemn aduce în prim plan valoarea binelui, care atunci cînd împărtășit, se aseamănă cu o sămânță care va aduce mult rod la vremea secerișului. Să ne întrebăm: Suntem dispusi să ne deschidem inimile spre a face bine? Ce fapte concrete de bine putem face pe parcursul acestui Post Mare?

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, timpul sfânt al Postului Mare începe prin impunerea cenușii pe fruntea credincioșilor, în timp ce preotul spune: „Adu-ți aminte, omule, că din țărână ești, și în țărână te vei întoarce” (Geneza, 3,19), cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Adam atunci cînd a fost izgonit din rai. Cenuşa simbolizează doliul, moartea şi pocăinţa, Postul Mare fiind perioadă de pocăinţă pentru păcatele noastre. Ne convertim din nou inimile la Domnul care a suferit, a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră. Reînnoim promisiunile făcute la Botez când am murit faţă de o viaţă veche şi am înviat la o nouă viaţă cu Cristos. Ne putem întreba: Cum voi marca eu începutul acestui post? Sunt pregătit să mor fața de mine însumi pentru a învia, împreună cu Cristos,  la o viață nouă?

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, ziua de azi marchează începutul Postului Mare. Este o zi deosebită pentru că azi avem ocazia să reînnoim angajamentul nostru de comuniune cu Cristos mort și înviat. Papa Francisc ne îndeamnă ca în timpul Postului Mare „să nu obosim în a face binele” și ne invită să începem acest timp sfânt cu „o zi de post și rugăciune pentru pace”,  încurajând atât pe cei care cred cât și pe cei care nu cred “să se dedice intens rugăciunii și postului. Să ne întrebăm: Suntem pregătiți să începem așa cum se cuvine acest timp de reînnoire personală? Ne înduioșează suferința celor aproapelui nostru? În speranța că acest răspuns este pozitiv din partea tuturor, să începem împreună cu o zi de post și rugăciune pentru pace!

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Dragi elevi, pe parcursul drumului Postului Mare să reflectăm cu inimile deschise asupra mesajului Papei Francisc care evidențiază faptul că:„în viaţa noastră prea des predomină lăcomia şi mândria, dorința de a avea, de a acumula şi de a consuma. Postul Mare ne îndeamnă la convertire, la schimbarea mentalității, aşa încât viaţa să aibă adevărul şi frumusețea, nu atât în a avea cât mai ales în a dărui, nu atât în a aduna cât mai ales în a semăna binele şi în a împărți cu ceilalți. Suntem chemați să fim „colaboratori ai lui Dumnezeu” (1Cor 3,9), folosind bine timpul prezent (cf. Ef 5,16) pentru a semăna şi noi făcând binele.” Ce fapte de bine suntem dispuși să facem în timpul acestui post? La ce vom renunța pentru binele comunității?

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde). Isus a fost dus de Duh în pustiu, fiind ispitit de diavol. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 4,1-13 În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. Însă Isus i-a răspuns: “Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»“. Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii şi diavolul i-a spus: “Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. Răspunzând, Isus i-a spus: “Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»“. L-a dus apoi în Ierusalim şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: “Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească» şi: «Te vor ţine pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatr㻓. Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: “S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»“ Şi, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp. Cuvântul Domnului

 

Spune NU RĂZBOIULUI! Spune DA PĂCII!                                                                                                                                        (Săptămâna 23)

LUNI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

          Dragi tineri lasallieni, am sperat că pandemia ne va ajuta să conștientizăm mai bine realitatea fragilității noastre umane și că, odată cu sosirea primăverii, vom ieși mai întăriți și mai uniți din această încercare. În schimb, bucuria speranței că pandemia va fi curând depășită ne-a fost umbrită de războiul absurd și nedorit din Ucraina care aduce suferință și neliniște în atâtea vieți. În doar câteva zile, suferința refugiaților și dezastrul bombardamentelor ne-au arătat că războiul este un faliment al politicii și al omenirii, o capitulare și o înfrângere rușinoasă în fața forțelor răului. În această situație, ce este de făcut? Să abandonăm armele iubirii? Nu. Vă invit să ne alăturăm și noi milioanelor de oameni care iubesc pacea și să spunem: Nu războiului și Da Păcii!

 

MARŢI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi tineri lasallieni, războiul din vecinătatea noastră fură zilnic vieți omenești și distruge sute de mii de familii. Deja peste un milion jumătate de oameni au fost nevoiți să fugă din patria lor, Ucraina, în timp ce alții au rămas în țara lor măcinată de război. Atât refugiații, cât și cei rămași au nevoie de ajutoare, de alimente, apă, medicamente, haine, adăposturi sigure, liniște și pace. Suferințele victimelor războiului nu ne pot lăsa indiferenți. Ei așteaptă un răspuns din partea fiecăruia dintre noi. Care va fi răspunsul nostru concret? Vă invit să ne alăturăm și noi milioanelor de oameni care răspund acestor provocări ale violenței și morții cu gesturi prompte de caritate și compasiune!

 

MIERCURI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi tineri lasallieni, orice război lasă în urmă o lume mai rea decât a găsit-o. Doar pacea este cea care ne poate aduce libertatea și bunăstarea. Aceste daruri le-au fost furate refugiaților și victimelor războiului din Ucraina. Papa Francisc ne spune că secretul sau cheia pentru a construi și a trăi în pace este fraternitatea. Este vocația noastră, responsabilitatea și obligația noastră de a-i primi și proteja pe refugiații care bat la porțile țării, orașelor și satelor noastre ca frați și surori. Ne putem întreba: Sunt eu dispus să văd în cei care suferă pe frații și surorile mele? Cum voi arăta eu concret compasiune și solidaritate față de refugiații copleșiți de drame, suferințe și lipsuri?

 

JOI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Dragi tineri lasallieni, pentru a trăi acest timp al Postului Mare în solidaritate cu aceia care suferă din cauza războiului, să amintim în rugăciunea noastră victimele și familiile lor aflate în doliu, pe răniți, pe cei care au trebuit să fugă, pe cei care ar fi voit să facă asta dar nu au putut, precum și pe toți cei care au ales să rămână acolo unde trăiesc. Să ne gândim la persoanele mai fragile, care vor fi primele care vor îndura consecințele conflictului armat, la copiii încercați, la tinerii care nu văd un viitor. În rugăciunea noastră să nu uităm să cerem Duhului Sfânt să inspire conducătorii popoarelor și pe toți cei care pot influența cursul evenimentelor, pentru ca să înceteze cât mai curând focul armelor și să se restabilească pacea.

 

VINERI

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezența lui Dumnezeu. Să-l adorăm! (pauză 5-6 secunde).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,28b-36

În acel timp, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacob și s-a urcat pe munte ca să se roage. Și, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el. Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: “Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie!”, neștiind, de fapt, ce zice. Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci a fost o voce din nor, spunând: “Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!” Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut. Cuvântul Domnului

 

 

 

Post, rugăciune, pomană                                                                                                                  (Săptămâna 24)

 

Luni

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec). În mesajul pentru Postul Mare, episcopul Iosif Păuleț scria că „Sfânta Biserică ne cheamă şi anul acesta să parcurgem cu credinţă şi perseverenţă timpul sfânt al Postului Mare, care ne pregăteşte pentru marea solemnitate a Învierii Domnului. Este un itinerar spiritual de 40 de zile care porneşte de la cenuşa pocăinţei şi ne conduce spre focul Vigiliei pascale, semn al iertării şi al iubirii lui Dumnezeu care învinge întunericul deznădejdii şi al morţii. Este un drum caracterizat de pocăinţă, convertire şi interiorizare, care are menirea să ne orienteze viaţa, cu puterea Duhului Sfânt, spre bucuriile nepieritoare şi să ne aducă în inimi lumina, pacea şi speranţa Celui Înviat. Şi câtă nevoie nu avem astăzi de aceste daruri minunate! Ne putem întreba: Suntem conștienți că postul, rugăciunea și pomana ne orientează viață? Am început să ne pregătim pentru sărbătoarea Învierii?

 

Marţi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec).  Sfântul Apostol Paul scria în Scrisoarea către Galateni: „Să nu obosim în a face binele, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom deveni leneşi! Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor” (Gal 6,9-10). Preasfințitul Iosif ne  sugerează câţiva paşi concreţi, care, pe cât par de simpli, pe atât sunt de importanţi şi urgenţi.

Rugăciunea. Să acordăm mai mult spaţiu rugăciunii, mai ales celei comunitare. Aceasta ne ajută să ne regăsim pe noi înşine şi să ne poziţionăm corect în faţa lui Dumnezeu: ca făpturi în faţa Creatorului, ca slujitori în faţa Domnului. În mod special, să medităm cu credinţă suferinţele lui Cristos, prin parcurgerea în rugăciune a Căii sfintei cruci. Această devoţiune atât de dragă nouă ne poate ajuta să înţelegem mai bine iubirea extraordinară a lui Dumnezeu, care, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, „nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi” (Rom 8,32). Ne rugăm mai mult în acest timp de post? Mergem la Calea sfintei cruci și la liturghie mai des?

 

Miercuri

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.).

Un alt exemplu concret, oferit de preasfințitul Iosif, este Caritatea. „Să renunţăm la egoismul nostru şi să ne deschidem tot mai mult spre ceilalţi venindu-le în întâmpinarea nevoilor cu care se confruntă”. Având în vedere situaţia delicată din Ucraina, am început și în școala noastră o campanie de solidaritate. Trebuie șă fim cât mai generoşi şi să sprijinim toate iniţiativele destinate să-i ajute pe cei care trec prin momente grele. De asemenea, trebuie să ne rugăm pentru pacea și lume și în sufletele noastre. Ne putem întreba: Mă implic în această campanie de solidaritate? Sunt capabil să renunț ca câteva lucruri pentru a venit în ajutor celor aflați în nevoi?

 

Joi

La începutul acestei noi zile, să ne amintim că suntem în prezenţa lui Dumnezeu şi să-l adorăm. (pauză 5-6 sec.).

Euharistia este un alt pas important pentru a crește sufletește în acest post. Euharistia „este sacramentul prezenţei răscumpărătoare a lui Cristos în mijlocul nostru, precum şi al vindecării şi al comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii. În Euharistie, Dumnezeu ne arată semnul cel mai concret al apropierii şi al compasiunii sale faţă de noi. Este mijlocul prin intermediul căruia el vindecă în fiecare dintre noi sentimentele de rătăcire şi dezorientare, ajutându-ne să trecem de la frică la încredere, de la tristeţe la speranţă. Să ne apropiem împreună cu încredere de altarul Domnului pentru a experimenta prezenţa şi iubirea sa milostivă.” Să ne întrebăm: Frecventez sacramentele mai mult în acest timp sfânt? De cât timp nu m-am mai spovedit?

 

Vineri      

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9

În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis: “Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. 6 Apoi le-a spus această parabolă: “Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»“.

                                                                                Cuvântul Domnului

 

 

 

 

Cele mai vizionate

Activitati in zona